Scent of a woman

Iar după ce aș trece printre raioane în căutarea unui miros dispărut, aș lua un autobus de la stația din preajma cimitirului și m-aș întoarce la mine ca să închei această scrisoare, s-o bag în plic, apoi să rămân o eternitate cu ochii ațintiți spre zidul de peste drum ca atunci când, fără să vă dați seama, v-am privit din profil, cum erați aproape de mine, în seara în care ne-am dus la teatru și eu aș fi vrut să vă spun că vă iubesc dar niciodată n-am fost capabil.

REQUIEM – GIUSEPPE VERDI – concert Opera Naţională Română Cluj-Napoca LA BISERICA REFORMATĂ CU DOUĂ TURNURI – 26.10.2014

liftingshadows:

A divine gift to be there

Originally posted on fotoblog nicu cherciu:

000 Requiem 26.10.2014_foto Nicu Cherciu  001 Requiem 26.10.2014_foto Nicu CherciuREQUIEM

GIUSEPPE VERDI
Dirijor: DAVID CRESCENZI (invitat)

Cu participarea:
Sopranei BARBARA KRIEGER (invitată)
Mezzosopranei ANDRADA IOANA ROŞU
Tenorului MARIUS VLAD BUDOIU
Baritonului ZOLTÁN NAGY (invitat)

ORCHESTRA ŞI CORUL OPEREI NAŢIONALE ROMÂNE CLUJ-NAPOCA
Dirijor cor: CORNELIU FELECAN

Galerie foto:

View original

Drama

Drama mea vine din faptul că am lăsat să curgă prea multă vreme până să înțeleg că adevăratele fantome sunt oamenii vii și să descopăr în oglinda mea matinală un chip asemănătoar celor din fotografiile mele însă care mă întreabă ce anume mă temeam eu să-i dăruiesc.

Jurnal

cExista uneori carti de care ma simt legat inca dupa primele randuri – par example de “Zenobia” lui Gellu Naum. Pe unele dintre acestea pur si simplu nu le mai pot lasa din mana, trebuie sa le consum imediat. Asa s-a intamplat cu “Fenomenul Pitesti” al lui Ierunca sau cu volumul dureros al lui Wurmbrand, “Cu Dumnezeu in subterana”, pe care le-am inceput seara si le-am terminat adanc in noapte.

Jurnalul” lui Kostantinos este dintr-o alta categorie de lectura insa a avut de la prima pagina un magnetism teribil asupra mea. Sunt insemnarile lunare ale unui copil (tanar?) incepand cu varsta de 13 ani. Am remarcat durerea surda a nedreptatilor vietii dar si puterea de a indura, dragostea pentru familie si viata in general, preocuparea pentru litere dar si eleganta exprimarii (pastrata in traducerea din neogreaca). Ce lume a sfarsitului de secol XIX!

Ce realizare totusi sa tii un jurnal: eu unul nu am fost in stare desi m-am apucat de nenumarate ori. Inca mi se pare atractiva aceasta preocupare romantica – pacat ca nu am suficienta vointa sa fac acest lucru. Un motiv in plus de admiratie fata de acest copil care la 15 ani vorbea neogreaca, bulgareasca, turca, romana, spaniola, italiana si franceza. Si ce trist ca nu s-a pastrat si continuarea jurnalului care a ajuns la Cluj prin intermediul fiicei Lui Konstantinos si incredintat Martei Petreu.

Nu uit seara cand merg acasa de cartile mele. De ce parintii mei nu m-au dat la o scoala? De ce m-au luat de langa mult iubitele mele slove?

… la locul meu de munca[.] marturisesc ca imi este foarte greu dar din fericire se gasesc la pravalie smochine, strucuri si alune de dragul carora stau.

Nu pot sa ma satur de Bucuresti!