Un Craciun adevarat!
Trăim vremuri în care nu putem fi străini de faptul că Sărbătoarea Întrupării a atins un grad foarte mare de comercializare. Consumatorismul a devenit parcă esenţa Crăciunului. Cu 50 de ani în urmă lucrurile nu erau foarte diferite. Vă invit să citiţi mai jos câteva gânduri ale lui C.S. Lewis pe acest subiect.
Trei lucruri merg împreună sub numele de Crăciun. Unul este festivitatea religioasă. Aceasta este importantă şi obligatorie pentru creştini; dar deoarece poate fi lipsit de interes pentru oricine altcineva, nu voi mai spune nimic despre asta aici. Al doilea (are conexiuni istorice complexe cu primul, dar nu trebuie să ne preocupăm de ele) este o vacanţă populară, o ocazie de bună-dispoziţie şi ospitalitate. Dacă ar fi treaba mea să am o “părere” despre asta, aş spune că aprob această bună-dispoziţie. Dar ceea ce aprob şi mai mult este ca fiecare să-şi vadă de treaba lui. Nu văd niciun motiv pentru care aş exprima păreri despre cum ar trebui oamenii să-şi cheltuiescă banii spre plăcerea lor în mijlocul prietenilor lor. Există un grad foarte mare de probabilitate ca ei să-mi dorească sfatul în astfel de chestiuni la fel de puţin ca şi cum îl doresc eu pe al lor. Dar ar treilea lucru numit Crăciun este din păcate “afacerea” tuturor.
Mă refer desigur la agitaţia comercială. Schimbul de cadouri a constituit doar un mic ingredient în mai vechea festivitate englezească. Ideea că nu doar toţi prietenii ci chiar toate cunoştinţele trebuie să-şi dea cadouri, sau cel puţin să-şi trimită unii altora felicitări, este destul de modernă şi ne-a fost impusă de proprietarii de magazine. Niciuna dintre aceste circumstanţe este în sine un motiv de condamnare. Eu o condam pe baza următoarelor.
1. Per ansamblu generează mai multă durere decât plăcere. Nu trebuie decât să stai de Crăciun la o familie care este serios preocupată să-l “ţină” (în acest al treilea, aspect comercial) pentru a vedea că este un coşmar. Cu mult înainte de 25 decembrie toată lumea este epuizată – epuizată fizic de luptele zilnice date cu săptămânile în magazinele supra-aglomerate, epuizată mental de efortul de a-şi aminti toţi destinatarii şi de a găsi cadouri potrivite pentru ei. Nu sunt într-o dispoziţie pentru a emana fericire; mult mai puţin (dacă ar vrea) să participe la un act religios. Ei arată mai degrabă ca şi cum ar fi fost o boală lungă în casă.
2. De cele mai multe ori este involuntar. Regula modernă este că oricine te poate forţa să-i faci un cadou prin faptul că îţi trimite la rândul lui un cadou “neprovocat”. Aproape că este un şantaj. Cine nu a auzit bocetul disperat, şi într-adevăr resemnat, când, în ultimul moment, numai darul nedorit de la Dl. Ocupat (pe care de abia ni-l amintim) cade nepoftit în cutia poştală, şi unul dintre noi trebuie să se întoarcă în cumplitele magazine?
3. Sunt date daruri lucruri pe care niciun muritor nu şi le-a cumpărat vreodată pentru sine – dispozitive ţipătoare şi nefolositoare, “noutăţi” deoarece nimeni nu ar fi atât de nătărău încât să le facă pe ale sale ca mai înainte. Chiar nu avem o întrebuinţare mai bună a materialelor şi a abilităţilor omeneşti şi a timpului decât să le irosim pe toate aceste fleacuri?
4. Bătaia de cap. Până la urmă, cu toată agitaţia mai avem încă de făcut cumpărăturile noastre obişnuite şi necesare, şi agitaţia creşte efortul depus.
Ni se spune că tot business-ul jalnic trebuie să continue pentru că este bine pentru comerţ. Este de fapt numai un simptom anual al condiţiei lunatice a ţării noastre, şi bineînţeles a lumii întregi, în care toţi trăiesc convingând pe toată lumea să cumpere lucruri. Nu ştiu cum am putea scăpa. Dar chiar trebuie să fie datoria mea să cumpăr şi să primesc mase întregi de nimicuri în fiecare iarnă doar pentru a ajuta comercianţii? În cel mai rău caz mai degrabă le-aş da bani pentru nimic şi i-aş considera drept caritate. Pentru nimic? Mai bine pentru nimic decât pentru bătăi de cap. *
The Advent Conspiracy îşi propune să refocalizeze Crăciunul pe ceea ce contează cu adevărat: a dărui celor care nu vor putea să-ţi întoarcă favorul. Este considerată de către TIME o miscare contra culturii consumatoriste, acţionând pe două planuri: pe de-o parte se împotriveşte idei seculare că Sărbătoarea Crăciunului este un ritual al cumpărăturilor şi al decorărilor, dar pe de altă parte promovează noţiunea conservatoare că semnificaţia sărbătorii nu este dată de grupurile de comercianţi (sau de prezenţa bradului de Crăciun – vezi The Grinch). Clipul lor promoţional se poate urmări mai jos. Este vocea unei vieţi trăite într-o lume postmodernă fără absoluturi, este o poveste plină de semnificaţie luminată de Sărbătoarea Întrupării.
* C.S. Lewis, “What Christmas Means To Me”, God in the Dock (Grand Rapids. MI: William B. Eerdmans Publishing Co., 1970), pp. 304-305. Textul a fost publicat cu permisiunea C.S. Lewis Institute (Traducerea: LiftingShadows, decembrie 2009). Pentru informaţii noi legate de activitatea Institutului, vă puteţi abona aici.
15 H2O), motiv pentru care s-au recreat condiţiile chimice de pe Pământul primitiv. Marta Ruiz Bermejo a spus că albastrul de Berlin (foto) se dizolvă în amoniac ceea ce are ca rezultat acidul cianhidric care la rândul său ar fi putut juca un rol în apariţia moleculelor organice. Condiţiile de mediu ar fi trebuit să fie un pH foarte ridicat (bazic, 12), temperaturi de 70-150 grade Celsius, fără oxigen.
Photo: 
Recent Comments