Recomandare TIFF

1. Cine-concert Georges Méliès duminica, 3 iunie, de la 21:30, la palatul Banffy de la Bontida

2.  Le voyage dans la lune (1902, R: Georges Méliès)

3. Călătoria extraordinară (2011, R: Serge Bromberg, Eric Lange)

4. Hugo  (2011, R: Martin Scorsese) – 3 iunie, de la 18:00 Cinema Florin Piersic

RED

play in one act

The Girl [distraught]: What was that all about?

The Boy: Nothing…

The Girl [incisively]: How come nothing? I think it was something! Why did you say those words to me?

The Boy [hesitant]: Because…

The Girl: Yes, because….

The Boy [whispering]: Because I’m secretly in love with you. [and smiles]

The Girl: What?! You don’t even know me! [self confident]

The Boy: Define knowledge.

The Girl [thinking]: I don’t know right now… but I know I cannot love someone without knowing him. You have to be together, to do things together.

The Boy: You mean just like we are doing now? I think knowledge has a lot to do with love and vice versa. Think about poetry. Let’s say you know a poem. You may love that poem. Or what it is about. You would not have to know it all to love it. Maybe you would know only a verse. Like under our steps shells and elytra are crushing. And going further, you wouldn’t even have to know a word from it. You just know that somewhere there is a poem that is waiting for you to inspire you. And you love it. You are my poem and I am discovering you right know. The way I love you is like writing poetry. It does not need “knowledge”. At least not the kind of knowledge people think of. But the knowledge of the essences, the knowledge of the heart.

Romane grafice in Romania

Nu eram interesat aproape deloc de romanele grafice până când am avut ocazia de a participa la o discuţie cu un grafician britanic – SIKU – care practic mi-a arătat cum se citeşte un roman grafic. Am fost pur şi simplu impresionat de entuziasmul său, de trăirile atât de intense şi pasionale cu care îşi făcea munca. Am reuşit să văd dimensiunea complexă a romanului grafic, munca imensă depusă şi să apreciez abilitatea de-a spune o poveste prin intermediul imaginilor în primul rând. Colecţia personală de romane grafice este foarte foarte subţire – pe lângă volumul lui Siku (puteţi vedea aici  cum lucrează) mai am The Picture of Dorian Gray găsit la Sala Dalles şi încă un titlu în limba română.

Deoarece nu am găsit o listă completă a romanelor grafice publicate în România am decis să fac eu una. Orice sugestie de completare este bine venită.

1. Invenţia lui Hugo Cabret – Brian Selznick, 2007 Editura Corint Junior 

2. Persepolis - Marjane Satrapi publicată în mai 2010 la Editura ART

3. Broderii – Marjane Satrapi,  noiembrie 2010 Editura ART

4. Stigmata – Lorenzo Mattotti, Claudio Piersanti, noiembrie 2011 Editura ART

5. Strâmb living – Brynjar Abel Bandlien, noiembrie 2011 Hardcomics şi Jumătatea plină cu sprijinul Căminului Cultural

6. Travesti - Mircea Cărtărescu, Edmond Baudoin 2011 Editura Humanitas

7. Aventurile lui Cipollino - Gianni Rodari, ilustrat de Alexandru Ciubotariu, august 2011 Editura Casa Radio Colecţia Radio Prichindel

 8. Omul invizibil - H.G. Wells, ilustrat de Puiu Manu, august 2011 Editura Casa Radio Colecţia Radio Prichindel

 9. Tom Sawyer şi Huckleberry Finn – după Mark Twain, ilustrat de Ionuţ Popescu, august 2011 Editura Casa Radio Colecţia Radio Prichindel.

10. Elabuga – Alexandru Talambă şi George Drăgan, 2011, Ed. Mandragora

11. Ciuteanul – Mihai Grăjdeanu, 2010

12. Legendele dacilor liberi – Mihai Grăjdeanu, Felix Crainicu

13. Micul Prinţ – Joann Sfar, RAO

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Surse foto şi comenzi:

http://www.grupulcorint.ro/magazin/index.php?dispatch=products.view&product_id=850

http://www.editura-art.ro/colectie/roman-grafic

http://concursbd.blogspot.com/2011/11/lansare-stramb-living-de-brynjar-abel.html

http://www.humanitas.ro/humanitas/travesti-de-mircea-c%C4%83rt%C4%83rescu

http://www.edituracasaradio.ro/cat-prod.shtml?grp=2&cat=15

Draconidele in Romania

Ploaia de meteoriţi – draconidele de octombrie – se va putea observa în România în noaptea de 8 spre 9 octombrie. Este un eveniment astronomic destul de rar. Cometa care provoacă fenomenul este Giacobini – Zinner din constelaţia Vărsătorului.

Photo curtesy of NASA.

Grace

 

Art Now

Această a doua ediţie Taschen a albumului ART NOW vol.2 cuprinde lucrările a 81 de artişti contemporani. Deoarece arta nu se bazează pe cuvinte autorii au posibilităţi nelimitate de exprimare pe care limbajul cu sensurile multiple nu le poate oferi. De aceea arta contemporană este un bun indicator al stării societăţii şi mai mult, a direcţiei spre care se îndreaptă aceasta.

J. şi D. Chapman îşi însoţesc lucrările cu următoarele cuvinte: “We are intensely pessimistic about the job of being an artist and about what art does socially”. Observ aici lipsa de încredere în funcţia pe care o are arta în societate şi contradicţa profundă în care trăiesc artiştii – sunt pesimişti cu privire la ceea ce fac dar totuşi o fac. Noul şi vechiul, sprititualul şi derizoriul se confundă în lucrările lor. De altfel confuzia pare o trăsăură importantă în arta prezentată aici. De asemenea, tonalităţile sumbre, violenţa, haoticul şi imoralitatea participă la tabloul artei contemporane. Lipsa de sens a societăţii postmoderne în care ne aflăm este subliniată de atitudinea unor artişti.  ”You can ask what the paintings are about but I really can tell you”, spune Peter Doig iar Gary Hume adaugă “They are pictures but I dont know what they are”.

Arta este în căutarea unor noi direcţii de manifestare dar momentan nu pare să găsească satisfacţie.

Despre caii din Letea

Găsesc că în România există foarte puţină implicare şi responsabilitate în rezolvarea problemelor de mediu. Pe de-o parte sunt autorităţile care nu fac prea multe (poate şi din lipsă de fonduri), pe de altă parte sunt ONG-urile care sunt deosebit de pricepute în a face scandal, mult zgomot dar a nu rezolva mai nimic (decât eventual nişte fonduri pentru interes personal).

S-a scris mult despre caii din Letea şi se pare că după ce au apărut alte subiecte pentru presă iar ONG-urile îşi văd de ale lor caii, Letea şi oamenii deltei au fost uitaţi. Nu aş vrea să fiu înţeles greşit: am toată compasiunea pentru bieţii cai şi sunt împotriva maltratării lor în orice fel. Cei care i-au chinuit ar trebui pedepsiţi. Însă opinia publică nu a fost informată corect asupra situaţiei acestor animale semi-sălbăticite din Letea. Caii nu sunt animale care fac parte din fauna României iar Letea este un ecosistem unic în Europa (poate chiar în lume) prin sistemul secular de dune care a fost acoperit de vegetaţia de stejari. Alături de aceştia sunt prezente multe plante endemice sau foarte rare, aflate într-un echilibru sensibil. Prezenţa cailor deranjează acest echilibru şi pune în pericol habitatul şi speciile din deltă. Unele plante necesită o protecţie atât de strictă încât nici omul nu are voie să calce pe acolo. Imaginaţi-vă atunci ce şoc trăieşte pădurea când o mulţime de cai trec în galop. Sau faptul că aceştia consumă plantele rare sau scoarţa copacilor. Cai trebuie trataţi corect dar ei nu au ce căuta în Letea. În plus, nu doar caii sunt o problemă: porci sau vite sunt lăsaţi şi ei pe grinduri să trăiască în voie.

Am găsit un material deosebit de interesant şi echilibrat pe acest subiect pe Gândul.ro.

Aproape că toată lumea – om, administrator şi specialist – s-a pus de acord: caii, lăsaţi de izbelişte de săteni de-a lungul anilor, din cauza sărăciei, poate şi a comodităţii, s-au înmulţit excesiv, ajungând la mii de capete, parte dintre acestea invadând Pădurea Letea, monument al naturii pe care o devastează sistematic. Mai mult, în zonă s-a declarat epidemie de AIE – anemie infecţioasă ecvină – ceea ce a făcut ca, până anul trecut, relocarea cailor din Letea să fie interzisă, fapt ce a complicat şi mai mult situaţia. Un act normativ, emis anul trecut, de Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară – DSV Tulcea, nu numai că permite, dar chiar cere sacrificarea cailor bolnavi prin abatorizare. Acesta este glasul crud şi nemilos al actelor.

Intre pictorialism si avangarda

Între pictorialism şi avangardă este titlul expoziţiei de fotografie semnată Fortunata Obrąpalska vernisată astăzi la MACluj. Evenimentul a avut loc în prezenţa unor invitaţi de seamă: ambasadorul Poloniei la Bucureşti, excelenţa sa, domnul Marek Szczygieł, vicemareşalul Voievodatului Malosposka, domnul Witold Latusek, precum şi membri ai Administraţiei Regionale a Voievodatului Małopolska. A paricipat şi directorul adjunct al Institutului Polonez de la Bucureşti, Natalia Mosor. Foto:

 

De la stanga: Marek Szczygieł, Witold Latusek, Natalia Mosor

Fotografiile oferă ocazia unei sensibilizări în faţa unor imaginii apropiate sufletului românesc, confruntat fiind cu “realismul socialist”, un peisaj asemănător istoric cu cel din Polonia.

Primele fotografii ale Fortunatei Obrąpalska au însă o tentă suprarealistă, experimentală; ele explorează lumini şi umbre, elemente ale microcosmosului precum şi natura statică. Dintre procedeele folosite sunt remarcate high-key, duplicarea negativului, izohelia şi (pseudo)solarizarea. Expoziţia pune la dispoziţia vizitatorilor şi un frumos mini-catalog fold-out ale acestor valoroase lucrări (foto jos).

Evenimentul s-a încheiat printr-un excelent cocktail oferit de excelenţa sa, ambasadorul Poloniei în România.

All photos by (c) LiftingShadows 2011.

Small announcement

Azi a fost vernisata prima expozitie de fotografie la care am luat parte cu o lucrare. Expozitia [de grup] se poate vizita pana in 12 iunie la Muzeul de Arta din Cluj.

Scara

Scara este o instaliaţie publică realizată şi concepută de un grup de artişti clujeni. Aceasta a fost amplasată în Turnul Croitorilor folosindu-se palierul metalic interior al construcţiei ca un plan care delimitează clar - poate chiar şi axiologic – cele două părţi ale Scării. În partea de jos, asamblajul este consituit din patru laturi (cele patru evanghelii biblice), fiecare latură având câte trei scări (cei 12 apostoli). Fiecare scară individuală este legată în partea superioară de scăriile părţii corespunzătoare, cu excepţia uneia singure, care nu îl reprezintă pe Matia ci pe Pavel (a se observa ţepuşul din călcâiul scării). Unitatea între elementele constitutive nu este astfel desăvâşită, acesta fiind un deziderat atins la nivelul următor. Având în vedere calitatea materialului (lemnul) cred că “unitate în diversitate” este o temă falsă în înţelegerea lucrării. 

Un aspect mai dificil de înţeles este lipsa sprijinirii Scării pe pardoseală. Răspunsuri precum surprinderea devenirii într-o fază avansată sau neancorarea în teluric a vieţii par nesatisfăcătoare. În Geneza dar şi în Noul Testament scara porneşte de la pământ spre cer şi nu invers. Partea de jos este despărţită de partea de sus printr-un material care sugerează impenetrabilitatea. Cu alte cuvinte, “aici” este separat de “acolo”. Cele două stări nu sunt interconvertibile iar sensul devenirii este unic. Scara de sus e perfectă, dreaptă, fără zbârcitură. Odată atinsă starea de excelsis, nu mai poate fi pierdută. Toate scările sunt acum unite într-o diademă cu irizaţii de metal preţios, neperisabil. De asemenea, perimetrul din interiorul Scării este acoperit cu iarbă proaspătă. Verdele, precum şi umezeala (prezenţa apei) sugerează într-un mod destul de evident triumful Vieţii. 

 

Lucrarea este una de excepţie şi poartă în sine un efect emoţional. Singurul neajuns este lipsa posibilităţii observării întregului. Dar poate că această fragmentare pe nivele este una care corespunde ideii din spatele proiectului. 

Photos by LiftingShadows (c) 2011