Exact in aceeasi societate

“Ce conteaza daca ai sau nu o functie? Totul e sa fii bogat, fiindca nu-ti iei functia decat sa te imbogatesti. Sa-ti faci datoria? Si ce iese din asta? Invidie, griji, persecutii. Sa lingusesti, sa te tii dupa granguri, sa le studiezi gusturile, sa le satisfaci toanele, sa le studiezi viciile, sa le aprobi nedreptatile.”

“- Dar de sotie ai avea putina grija?
- Ba n-as avea deloc daca nu te superi. Cred ca tot ce poti sa faci pentru scumpa ta jumatate e sa o lasi sa faca ce vrea. Nu crezi ca societatea ar fi foarte placuta daca fiecare si-ar vedea de treaba lui?”

“- Asadar dupa socoteala dumitale ar trebui sa fim oameni cumsecade?
- Sigur, daca vrei sa fii fericit.
- Si cu toate astea, vad o multime de oameni cumsecade care nu sunt deloc fericiti si o multime de oameni fericiti care nu sunt deloc cumsecade.”

Sora Fantana

Stau singur şi mă uit pe o stradă pustie
stau singur cu buzunarele pline de câini
stau singur şi ascult foşnetul oaselor
e ca şi cum ar adia vântul peste un clopot de ceară
dar după primul colţ la prima răspântie
s-ar putea oricând să apară cineva învăluit într-o ploaie de lumină
şi va trebui să mă acopere cu mantia lui pentru că
s-ar putea odată cu el să vină o ploaie sau o ninsoare
sau chiar o afurisită de lapoviţă
să ne îngheţe oasele proaspăt spălate
deşi ieri a fost mai frig decât azi

deasupra mea zboară câţiva porumbei cerşetori
filantropii le-au pus fărâmituri de pâine pe balcoane
şi eu mort de mult cu o piatră de moară pe piept
am hotărât în sfârşit să plec
să pornesc de pildă dintr-un grajd înecat în aburi
să merg aşa până la un crâng (tufiş) unde mă aşteaptă sora Fântână
să mă reazem acolo de prăbuşirea ei

10 octombrie 1986
salonul 3003

Stare

Asa i-am spus sufletului meu: fii calm si asteapta fara speranta
Pentru ca speranta ar fi o iubire a ceea ce e rau: asteapta fara iubire
Pentru ca iubirea ar fi o iubire a ceea ce e rau: inca mai exista credinta
Dar iubirea si credinta si speranta sunt toate in asteptare
Asteapta fara a cugeta caci nu esti pregatit pentru cugetare:
Astfel intunericul va deveni lumina iar linistea dans.

Zeu vs. soarece

După atâta drum cu durere, după atâtea lunecări, să n-am în vis o dragoste, care nu va muri niciodată şi care să-mi soarbă inima către frumuseţe?

Cele mai frumoase citate despre carti

… toate şi-au lăsat amprenta asupra mea. Toate acestea şi cărţile fără număr. Cărţile pe care le citea tata erau toate cumpărate şi niciodată înstrăinate. Aveam căţi în camera de studiu, cărţi în salon, cărţi în vestiar, cărţi pe două rânduri în etajera mare de pe palierul scării, cărţi într-unul din dormitoare, cărţi îngrămădite într-un maldăr care îmi ajungea până la umăr, cărţi de tot soiul, cărţi bune şi proaste, cărţi potrivite pentru un copil sau cărţi cu totul şi cu totul nepotrivite. (p.26)

Bunica Hamilton, o văduvă ascuţită la minte şi la vorbă, doldora de opinii neortodoxe (ba încă spre nemulţumirea rudelor prin alianţă – Stăpâna Casei), indiferentă faţă de convenţii cum doar o aristrocrată vârstnică din sudul Irlandei putea fi, trăind singură într-o casă enormă şi dărăpănată, în compania câtorva duzini de pisici. (p.59)

Iarna, cu nasul şi degetele ciupite de ger, atât cât să sporească bucuria aşteptării ceaiului şi a şederii lângă şemineu, când weekendul anunţa multe lecturi, cred că am atins cele mai înalte culmi ale fericirii pe care le poţi atinge aici pe pământ. Ca să nu mai pun la socoteală că mă aşteptau şi nişte cărţi noi, mult râvnite. Desfacerea coletului constituia întotdeauna un moment care mă încânta nespus. (p.164)

CS LEWIS – Surprins de bucurie

Preambul

Dezbrăcat de memorie şi având

insuşirea tăcerii

las în deplină afundare

tristeţea rece a lucrurilor

Ionatan Pirosca – fantana in clocot [fragmente]

care e cursul de schimb al iubirii

ultima dată era sufletul tău

***

ce e dincolo de visurile mele se întreabă muntele

suindu-şi brazii poate or vedea ei ce şi cum

ce e dincolo de visurile mele mă întreb şi eu

murind puţin câte puţin

***

nu poţi stoarce ca pe un burete iubirea

ea e toată mereu ca o înconjurare

vine de dincolo de orice şi te învinge şi te îmbraţişează

de poţi să mori

***

zorii sunt la fel de proaspeţi şi azi

scoasă de Domnul din cuptorul inimii Sale e dimineaţa

aş vrea să fiu aburul mirosind şăgalnic a miez

de pâine coaptă de El

***

ia-mă cu Tine altfel nu mai plec de aici

cum nu pleacă floarea din culoarea ei

cum munţii nu se duc din înălţime

cum nu iese clorofila din frunză

cerul albastru din dimineţi

Cioran despre iubire

Am cel mai mare dispreţ pentru acei ce râd de sinuciderile din iubire, deoarece aceştia nu înţeleg că o iubire ce nu se poate realiza este pentru cel ce iubeşte o anulare a fiinţei lui, o pierdere totală de sens, o imposibilitate de fiinţare. Când iubeşti cu întreg conţinutul fiinţei tale, cu totalitatea fiinţei tale subiective, o nesatisfacere a acestei iubiri nu poate aduce decât prăbuşirea întregii tale fiinţe.

Ionatan Pirosca – raza pentru ochi senini [fragmente]

poţi crede ce vrei când pui capul pe inima mea

parcă ar ploua cu pantofi pe care i-au descălţat îngerii

care dansează un pic mai acum decât ieri

***

dacă ar fi lumea ca o stropitoare de herghelii

nici atunci clipele nu ar fugi aşa ca speriate

că te-ai ascuns într-o durere şi că n-o să mai vii

la capăt de niciodată şi de departe

***

dacă nu am iubit destul

va veni o mirare

despre suferinţă ca despre un timp

al măsurii de lut pe masa olarului

***

când cerul îţi este atât de înalt

înseamnă că ai aripi

dacă e atât de albastru

îmseamnă că ştii ce să faci cu ele

nu-mi spune

după norii ăia nu e nimic

nimic altceva decât Dumnezeu

***

eşti între mine şi corăbii ca o icoană peste ocean

înlocuind zâmbetul ascuns în inima mea

***

tot cireşe striveam apoi a venit iubirea Ta

şi mă striveau cireşele pe mine

***

visând singur amintiri de-ale mele

***

niciodată nu e prea adâncă îngennuncherea

înspre înalt

Versus

Marile catastrofe ale secolului al XX-lea au fost pricinuite de regimuri mai mult decât atee, violent antireligioase, ceea ce face ca reproşul făcut religiilor, acela de a încuraja violenţa şi represiunea, apare minor din moment ce masacrele produse de regimurile atee au fost cele mai cumplite.

Ion Vianu – Observatorul cultural, 295 (553)