Pe drumul deznadejdii, te intalnesti cu viata!

Am terminat de citit Conditia umana a lui Malraux (vezi aici coperta). 😀 Trebuie sa recunosc ca lectura mi s-a parut greoaie in prima parte… dar lucrurile s-au fluidizat pe parcurs, totul terminandu-se in ton cu seninatatea lui Gisors. Am avut sentimentul ca ceea ce scrie autorul nu este deajuns pentru a intelege suficient contextul socio-economic si politic in care se desfasoara actiunea, dar imi parea ca eram provocat la a face investigatii de natura jurnalistica. Una peste alta cred ca este o carte monumentala. Absurditatea mortii lui Cen este unul dintre lucrurile care contribuie la asta.

Redau mai jos un fragment care mi-a placut in mod deosebit.

– Credeţi oare că poţi cunoaşte, într-adevăr cunoaşte, pe cineva? îl întrebă pe bătrân.

– Gândirea care vrea să descifreze ce se petrece într-o femeie este întotdeuna subminată de erotism. Când doreşti să cunoşti o femeie, doreşti –nu e aşa?- de fapt fie s-o posezi, fie să te răzbuni pe ea. Cred că atunci când recurgi la spirit, încerci de fapt să contrabalansezi acest gând: cunoaşterea unei fiinţe este un sentiment negativ. Sentimentul pozitiv, realitatea, este faptul că ne îngrozeşte ideea că vom rămâne întotdeauna stăini fiinţelor pe care le iubim.

– Oare iubim vreodată cu adevărat?

– Numai timpul poate vindeca această angoasă. Nu poţi niciodată cunoaşte pe cineva, dar uneori încetăm să simţim că nu ştim ce se petrece în sufletul altuia. A căuta să înţelegi, slujindu-te de inteligenţă, a cunoaşte prin intermediul inteligenţei, reprezintă doar o zadarnică ispită; şi anume aceea de a elimina din construcţia mintală elementul timp.

-Nu sunteţi şi dumneavoastră de părere că e o prostie, caracteristică de altfel speciei umane, ca să se sacrifice cineva pentru o idee, când ştie că n-are decât o viaţă de trăit?

– Se întâmplă foarte rar ca un om să poată suporta – cum să spun?- propria condiţie umană…<“Oamenii acceptă să moară nesocotind propriile interese, pentru a justifica condiţia umană, punând la temelia vieţii demnitatea”>.

– În general oamenii nu se sinchisesc de putere. Ceea ce îi fascinează, de fapt, nu este puterea efectivă ci iluzia că pot acţiona după bunul lor plac. Omul n-are chef să guverneze. Are chef să –i constrângă pe semenii lui să facă ce vrea el. Vrea să fie mai mult decât un om, în această lume a oamenilor. Să scape de condiţia umană. Nu doreşte să fie puternic, ci atotputernic. Maladia himerică, justificată pe plan intelectual de dorinţa de putere, este de fapt dorinţa de a fi zeu. Orice om doreşte să fie zeu…”

3 thoughts on “Pe drumul deznadejdii, te intalnesti cu viata!

  1. “- Nu sunteţi şi dumneavoastră de părere că e o prostie, caracteristică de altfel speciei umane, ca să se sacrifice cineva pentru o idee, când ştie că n-are decât o viaţă de trăit?”

    nu. de fapt, ma gandesc mai mult la “vis” decat la “idee”.

    ~~~

    mi’a placut.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s