Am vizitat expozitia de dinozauri din parcarea de la Iuliu Small. Desi pretul a fost cam mare, as fi regretat probabil daca nu as fi intrat (pana la urma m-am ales cu 100 de poze si cateva filmulete scurte dintre care 2 le puteti vedea aici). Mi-a parut rau totusi ca nu au avut si schelete fosile, dar asta e. Modelele erau in marime naturala (Apatosaurusul – dintre sauropode, a fost de-a dreptul impresionant, fiind expus pe toata lungimea cortului in care erau exponatele). Unele au fost foarte reusite, ca de exemplu Velociraptorii (theropode avipelviene).
Monthly Archives: April 2008
Hendry looking good!
After beating ding junhui 13-7, Steven Hendry is to face Ryan Day in the quarter finals (29-30 April).
Premiera OTELLO
Probabil ca emotia cea mai inaltatoare pe care am trait-o legat de un eveniment muzical, a fost nascuta de maretul “Ave Maria”, intonat sub inneguratul cer albastru-pur prevestitor de nenorociri, de mireasa imbracata in hainele de nunta albe, de la care se ridica la cer o dara de sange nevinovat. Premiera Otello a fost magnifique.
Din pacate nu am nici poze, nici clip. 😦 Desi am facut in scris o cerere pentru a mi se aproba acest lucru, nu mi s-a raspuns. In schimb, mi s-a comunicat ca as putea participa la una dintre repetitii – nu cea generala. La poarta, portarul vrea acte. Si pe buna dreptate, caci regizor e maniutiu. Vine un domn la costum si spune ca fara hartii nu ma lasa. Asa ca… ma las. Totusi raman cu un gust amar (mi-a trecut pana la concert) intrucat nu ma asteptam sa ma lovesc si aici de aceasta birocratie romaneasca institutionalizata. Aici, ma astept sa-i gasesc pe Violetta si Alfredo, Gilda si Ducele, Desdemona si Otello. Nu ma astept sa gasesc o insolenta Institutie Publica.
Aleea STRADIVARIUS, Nr. 4 bis
Alexandru TOMESCU si Horia MIHAIL au avut un vis comun: aceala de a face auzite sunetele viorii STRADIVARIUS in cat mai multe locuri din tara. Au organizat asadar un Turneu National. In data de 22 aprilie 2008 a venit randul clujenilor de a avea parte de un concert STRADIVARIUS.
Programul:
Mozart – Sonata pentru vioara si pian nr. 26 [rondo-inserat aici]
Beethoven – Sonata pentru pian si vioara nr. 4
Saint-Saens – Introducere si Rondo Capricioso, op. 28
Paganini – Dansul Vrajitoarelor si Variatiuni pe opera “Moise” de Rossini
* publicul s-a comportat extraordinar, cei doi fiind bisati de 4 ori 🙂
Sunetele viorii sunt intr-adevar unice si incomparabile cu ale altei viori. Nu ma hazardez in a descrie evenimentul, ma rezum doar la a reda concluziile unor adolescente la iesirea de la concert (erau probabil eleve la liceul de muzica): “a fost super hiper mega extraordinar” (sper ca nu am gresit ordinea epitetelor :P) “nu stiu cum poate canta cineva asa la vioara… a fost ceva dumnezeiesc”. Interesant ca prima mea reactie la concert a fost una de prosternare in fata lui Dumnezeu… o fi avand un amestec Creatorul si intr-ale muzicii 😀
Paganini – Dansul vrajitoarelor
Earth-day
Simt, deci exist!
“Aici, privind ceea ce privesc, ma aflu in marea Oprire a Ceasurilor, in afara timpului, poate, in zile de ceas solar sau de ceas de nisip, si de aceea eliberat de tot ceea ce ma leaga de datele propriei mele istorii, ma simt… mai identificat cu eul meu profund, cu ochi facuti pentru a mai privi inca si zvacniri ce provin din strafundurile unei vitalitati puse in savuroasa alerta in fata a ceea ce merita privit – simt, deci exist.”
Item#12: Pectinidae
Aceste cochilii aparţin unor specii de bivalve marine din familia Pectinidaelor. În prima imagine este prezentată cochilia unuei specii actuale (ar putea fi atribuit genului Chlamys). Aceasta a fost colectată în Tunisia şi primită cadou. Culoarea roşiatică se datorează ionilor de fier şi nucleo proteinelor specifice speciei de moluscă. În imaginea alăturată pimei fotografii sunt resturi ale unor bivalve de vârstă eocenă descoperite pe Valea Someşului Mic, în calcarele ce corespund unitatăţii litostratigrafice a Calcarului de Cluj (Hofmann, 1879).
Mai jos: partea internă a cochiliei şi specii crustacee cu cochilie (Balanus).
This shells are the shells of marine species of bivalves from Pectinidae Family. In the first photo is presented a living species` shell (maybe Chlamys), collected in Tunis. The red color is due to iron oxides and the nucelo-proteins of the mollusc. In the second picture some fossil species can be seen, found in the lithostratigraphic unit of Cluj limestone, of Someşul Mic Valley. Above: species of Balanus, crustaceans who produce their own shells.
The photos can be used provided the source is acknowledged.
Vorbe din viitor pentru timpul nostru…
…se trăia în ficţiune. Fără să-şi dea seama oamenii se integrau într-un enorm bâlci creat de o baghetă magică , unde totul era o răsturnare de valori, inversare de noţiuni, mutaţie de aparenţe, deviere de drumuri, mască şi metamorfoză – un miraj perpetuu, transformări surprinzătoare, lucruri întoarse cu dosu-n sus, datorită vertiginoasei acţiuni a unui Ban ce-şi schimba înfăţişarea, greutatea şi valoare peste noapte, fără să iasă din buzunarul – mai bine zis din casa de bani – a proprietarului său. Totul era pe dos.
Primul animal? Prea complex!
Care a fost primul animal? Pentru a răspunde la această întrebare oamenii de ştiinţă trebuie să studieze cele mai vechi resturi fosile descoperite. Însă, conform presupoziţiilor evoluţioniste primul animal ar fi fost foarte simplu, ceea ce implică un corp moale care, de cele mai mutle ori, nu se păstrează în straturile geologice. O altă posibilitate este aceea de a face cercetări genetice pe animale vii şi pe baza presupuselor înrudiri cladistice să se determine care este creatura cea mai simplă şi de la care se poate porni pentru a se obţine formele din ce în ce mai complexe.
Un grup de cercetători a fost însă de-a dreptul şocat de descoperirea pe care a făcut-o. Ei chiar au repetat de mai mutle ori experimentele lor, însă de fiecare dată au găsit acelaşi rezultat: primul animal a fost unul mai complex decât se credea anterior: o specie de ctenofore (acnidar) – asemănătoare cu o meduză. Ctenofora are ţesuturi complexe şi sistem nervos, însă nu are celulele urticarii specifice meduzelor în general. Se poate vedea în fotografia de mai sus.
Această descoperire contravine principiilor evoluţiei organice. Prima posibilă explicaţie dată de experţi a fost aceea că animalul a devenit mai complex după momentul apariţiei sale şi după momentul diviziunii filetice. Presupoziţia nu poate fi verificată în niciun fel. Rămâne doar în sfera teoreticului.
A doua propunere este că spongierii (despre care se credea iniţial că sunt candidaţii ideali pentru „primele animale”) au evoluat din forme mai complexe. Deci, creaturile mai simple care trebuiau să se „complice” în trendul mereu ascendent al evoluţiei organice de fapt au rezultat prin simplificarea – degradarea – celor mai complexe, care şi-au pierdut anumite funcţii, organe etc. Acest lucru este în mod evident opusul evoluţiei. Este de fapt o “devoluţie”. A nu se confunda cu involuţia. 😀
Sursa: ScienceDaily