…se trăia în ficţiune. Fără să-şi dea seama oamenii se integrau într-un enorm bâlci creat de o baghetă magică , unde totul era o răsturnare de valori, inversare de noţiuni, mutaţie de aparenţe, deviere de drumuri, mască şi metamorfoză – un miraj perpetuu, transformări surprinzătoare, lucruri întoarse cu dosu-n sus, datorită vertiginoasei acţiuni a unui Ban ce-şi schimba înfăţişarea, greutatea şi valoare peste noapte, fără să iasă din buzunarul – mai bine zis din casa de bani – a proprietarului său. Totul era pe dos.
.Totul era pe dos. Imi amintesc cum a fost cand le-am spus prima oara ca timpul e o iluzie. Au zis ca sunt nebun! De fapt ei erau nebuni. Ne vedeau pe noi ca si cum s-ar fi uitat intr-o oglinda. Am fost trimisi sa le aratam ce au creat si unde au ajuns. Au distrus tot ceea ce merita sa traiasca. Noroc ca am avut puterea si energia de a ne pune in practica viziunea si de a imparti si celorlalti din cunoasterea noastra. 🙂
😀 impressive!
+1.
Deci e 3 – 0 pentru mine.
Bine, hai, 3 – 1, ti-am dat un punct odata cu commentul anterior!
come on… si cand dela -1 am trecut la 0 [evident cu ajutorul unui +1]… cu ala ce s-a intamplat?
pai tocmai ti-ai raspuns…
Pingback: How far in the past was I? « Exercising my Creativity