Apa la moara lui Al Gore

BBC anunta ca o echipa de cercetatori a comparat modificarile de temperatura din zonele polare cu doua modele climatice simulate pe computer. Unul presupunea ca au existat influente antropice asupra climei, celalalt model simula clima neafecatat de activitatea umana. Cea mai buna potrivire a datelor reale a fost cu modelul care includea influenta omului asupra climei. Studiul va fi publicat in revista Nature Geoscience.

Unul dintre cercetatori a spus ca “pana cand nu vom avea dovezi la scara in spatiu si timp, vor mai exista oameni care se vor indoi de dovezi”. Avertismentul acesta nu trebuie neglijat. La fel ca si in multe alte domenii ale stiintei, atunci cand se folosesc simularile pe calculator, oamenii au tendinta sa accepte fara carcotire rezultatele. Insa trebuie subliniat ca la baza simularii este un programator care se ocupa de introducerea unor parametrii pe baza carora sistemul sa functioneze. Rezultatele finale vor fi implicit legate de ce fel de date sunt introduse. Asa ca nu totdeauna “dovezile” generate de computere sunt de incredere. Un exemplu in acest sens sunt programele care refac arborii filogenetici ai anumitor specii. Sistemul computerizat poate fi uneori manipulat in interesul programatorului. Sau mai pe larg, intr-un anume sistem de gandire al stiintei se dezvolta tehnici si metode care sercvesc intereselor si presupunerilor acelui sistem. Desigur, nu doresc sa spun ca mare majoritate a datelor procesate de computere nu sunt de nadejde. Dimpotriva, viata noastra se bazeaza mult pe computere insa asta nu inseamna ca exista o “inteligenta artificala” infailibila. Uneori anunturi ca cel descis aici trebuie tratate cu multa circumspectie.

Omenirea poate influenta decisiv incalzirea globala in aceeasi masura in care fetele de la meteo influenteaza prin prognoza starea vremii din ziua urmatoare.  – me

Photo credit: ManagEnergy and the Intelligent Energy – Europe Programme of the EC

Experiment reusit

Am citit intr-o carte scrisa de un american ca timpul este prea pretios pentru a-l irosi nefacand nimic atunci cand stai la rand sau mergi cu metroul. El spunea ca poti rupe dintr-o carte cateva pagini, sa le pui in buzunar, sa le citesti cand ai timp pe durata zilei iar apoi sa le lipesti inapoi. Un prieten spune ca este mai buna o carte uzata si cu foile rupte decat una neatinsa in biblioteca. Chiar si Biblia spune “rascumparati vremea”. Desigur ca nu am inceput sa-mi distrug cartile :P, insa am inceput sa citesc pe troleu, in drum spre servici si inapoi (fac aproximativ 30 de minute, depinde cu prind “unda verde”). Daca nu exista loc liber (ceea ce este destul de probabil) singurul loc potrivit de citit in picioare este la mijlocul troleului, “la roata”, unde te poti rezema fara sa fie nevoie sa te tii de bara.  Eram sceptic initial, necrezand ca ma pot concentra suficient pentru a ignora fosneala generala. Neasteptat, dar am prins trolee destul de linistite. Asa ca dupa 1 saptamana de rascumparat timpul in troleu, in dreapta – prima “victima”.