“Flori de leac” în miez dă iarnă

Până la mijlocul lui martie se poate vizita această expoziţie cu iz de primăvară. Artistul oferă viziunea sa asupra diferitelor plante medicinale  şi aromate într-o ambianţă în care tablourilor li se adaugă şi elemente tridimensionale (cum ar fi lădiţa de mai jos plină cu ierburi parfumate sau tabloul pliculeţelor de ceai). Culorile au avut un efect curativ asupra mea; după o săptămână de praf, parfumul vizual al lumii vegetale m-a revigorat.  Un plus evident al (organizării) expoziţiei este şi acest dosar foarte bine întocmit care se poate procura la faţa locului.  Enjoy!

Advertisements

Salonul de minerale, geme si fosile

În perioada 26 februarie – 1 martie 2009 are loc la Cluj o expoziţie (cu vânzare) de minerale, geme, fosile, roci si obiecte de artizanat. Expoziţia are tot mai puţine minerale, fosile şi roci ca atare dar oferă vizitatorilor foarte multe coliere, bijuterii, obiecte ornamentale şi decorative, unele clasificate pe zodii (sau alte tâmpenii). Mai jos prezint 2 expoziţii foarte atractive.

Visez la ziua în care îmi voi prezenta şi eu colecţia la acest eveniment, desigur eu doar pentru a expune, fără vânzare. 🙂

I dream about the day in which I will have my own table and display my collection. 🙂 … just for show-off.

Un secret al evolutiei omului

Odata cu stirea descoperirii celei mai vechi urme de om aflam si dezlegarea unui mare mister al presupusei istorii evolutive a omului: si anume de ce nu s-au pastrat multe fosile ale formelor tranzitionale. Professorul Bennett a declarat pentru BBC News ca motivul pentru care nu exista resturi fosile ale umanoizilor este deoarece “carnivorelor le place sa consume maini si picioare”.

Din indexul fosil lipsesc forme tranzitionale care ar putea alcatui o serie evolutiva. Exista unele fosile dar acestea sunt interpretabile si-si gasesc locul in teoria evolutiei doar datorita insistentei si credintei celor care o promoveaza. Asa-numitele fosile de umanoizi pot fi atribuite unor specii disparute de maimute. Iar altele, precum fosilele oamenilor de Neanderthal sunt de fapt resturi ale unor oameni. Chiar si aceste ichnofosile datate la 1,5 milioane de ani sunt atribuite de cercetatori unor oameni moderni. Desigur acestia trebuie sa fie o alta specie decat noi deoarece altfel munca lor de cercetare nu si-ar mai avea rostul.

O alta afirmatie interesanta: “Cum anume membrul asemanator piciorului maimutelor s-a schimbat in versiunea moderna a sa, asta este neclar”. Si va ramane asa pana cand cineva isi va pune imaginatia (bolnava) la contributie.

Stirea: BBC

Imagine: Gaetan Lee (flickr) reprezentand un craniu de australopitec

Pestele cu craniul transparent

Aceasta specie de peste a fost descoperita in anul 1939, dar a fost filmata abia acum cativa ani. Adaptarea la viata subacvatica este incredibila: pestele are niste ochi tubulari (cei cu verde, indreptati in sus in fotografie; deasupra gurii se vad deschiderile nazale) cu proprietatea de a se roti sub o calota transparenta a capului – astfel incat se poate colecta mai multa lumina. Pentru ca aceste adaptari sa functioneze ce s-ar fi putut intampla? De exemplu pestele ar fi putut sa isi doreasca foarte tare sa-si transparentizeze craniul pentru a vedea si deasupra lui. Sau ar fi putut pur si simplu dori  sa-si dea ochii peste cap. Cum ar putea fi asemenea adaptari explicate printr-o evolutie incrementala? Pot fi explicate doar printr-o proiectare inteligenta, o decizie voluntara a unui creator.

Photo: Monterey Bay Aquarium Research Institute

Eu si eternitatea

Care este durata clipei, cat tine cea mai mica unitate de timp? Gasesc ca orice interval de timp, oricat de mic ar fi, poate fi la randul lui divizat. Aceasta diviziune tine pana intr-acolo unde timpul nu mai poate fi masurat, adica pana acolo unde nu mai poate fi identificat ca timp. Deci poate fi redus la inexistenta. Dar astfel eu nu mai controlez prezentul caci aceasta fractiune infinitezimala de clipa pe care o constientizez ca fiind prezentul, nu este altceva decat forma nedefinita prin care se scurge catre nefiinta ceea ce va fi*. Astfel, ceea ce credem ca exista acum, in fapt nu exista; ci a fost sau va fi. Asadar fie eu nu exist deoarece nu-mi mai gasesc locul in timp (viitorul si trecutul nu exista, iar prezentul nu exista nici el) fie ma aflu intr-o mare dificultate. Viitorul pe care il asteptam a venit dar a trecut la fel de repede precum a venit, fara ca eu sa-l pot subjuga, fara sa-l pot prinde de maneca.

Nu exista nimic ce nu e vesnic. Avand in vedere ca viitorul nu exista inca si ca trecutul a incetat  sa mai existe, rezulta ca nici eu nu exist. Cu toate aceastea, sunt aici si imi pun intrebari. Gandesc deci exist**. Rezulta ca sunt vesnic.  Dar imi amintesc ca trebuie sa fi avut un inceput. Nimic din ceea ce are un inceput nu este dintr-o substanta vesnica. Cum pot atunci eu sa afirm ca sunt vesnic? Doar daca as fi substanta din Dumnezeu as putea fi numit vesnic deoarece El e vesnic si in El nu este urma de schimbare. Dar daca as fi de aceeasi esenta cu Dumnezeu, as fi Dumnezeu. Ceea ce nu sunt. Se pare ca sunt prins din doua parti. Cine ma va scapa de acest trup de moarte? *** Gasesc dar ca am un inceput, nu pot controla timpul care vine din viitor si merge spre trecut, si desi nu sunt din eternitate in eternitate ca Dumnezeu si de aceeasi substanta ca El, datorita unui anume eveniment susbstanta mea incepe sa fie preschimbata in substanta Lui – nu este un proces ireversibil sau necesar – si de aceea voi fi in eternitate, pornind din acel punct, vesnic.

* Sfantul Augustin, ** Rene Descartes, *** Apostolul Pavel