Reminder: Teatru la TVR Cultural

Maine, 10 martie 2009, de la ora 19:00 se va putea urmări în premieră naţională pe TVR Cultural piesa de teatru “Când noi, morţi, înviem” de Ibsen. Regia: Catalinei Buzoianu. Decorul şi costumele: de Adriana Grand.

Photo: TN Lucian Blaga

Advertisements

16 thoughts on “Reminder: Teatru la TVR Cultural

  1. he, he… abia astept sa citesc ce spuneti de piesa. am fost la avanpremiera si chiar sunt curioasa voua cum vi se va parea. 😀

  2. nu se compara sa fii acolo cu televizorul. in primul rand ca de aici punctele slabe (pt mine):
    – se pare ca ii destul de greu pt tvr sa faca o transmisie live ca lumea
    – nu mi-au placut unele tentative de efect de imagine
    – nici insertiile de exercitii de sanatoriu (cu exceptia secnei cu masti – care ii o tema favorita)

    insa finalul mi s-a parut exceptional prin atmosfera creata. si interpretarea ivancai mi-a placut foarte mult pe tot parcursul piesei, pana la urma trista chiar daca am ami si ras. 🙂

  3. da, stiu ca nu e acelasi lucru.
    (asta e o discutie importanta care se poarta intre impatimitii performance-urilor)
    mi s-a intamplat si mie sa vizionez o piesa la tv dupa care s-o vad live sau, mai ales, invers. a fost, intr-adevar, foarte diferit pt ca mi-e mult mai usor sa traiesc atmosfera si sa “uit” ca actorii sunt actori daca sunt la teatru. nu e ca la film, unde translatarea asta nu prea apare.
    senzatia pe care o am cand intru in sala sau cand ma asez pe scaunele de acolo, sau cand aud gongul, sau cand etc, etc, nici nu se compara cu ce pot simti in fata unui tv, chiar daca am cel mai comod fotoliu din lume. se pierde magia. la un moment dat, m-am plimbat pe scena teatrului national din bucuresti si n-o sa uit niciodata cum era sa calc pe podea, sa ma pot invarti in jurul decorurilor, sa simt mirosul ala.
    dar exista avantaje si de cealalta parte.

    sunt, totusi, si similitudini, pentru ca e vorba de aceeasi piesa, chiar daca intervine un filtru care nu-ti permite sa te uiti fix la ce vrei tu, care te limiteaza si neutralizeaza multe din chestii.

    si mie mi-a placut mult ivanca. la fel si ovidiu crisan. cred ca ramane preferatul meu de la cluj. l-am vazut in roluri foarte contrastante si ma surprinde aproape de fiecare data cu cum ma face sa uit cine si ce e el de fapt. am avut norocul sa particip si la o conferinta de presa cu el, si-mi place asa mult cum e la sfarsitul spectacolului!
    pe cornel raileanu l-am vazut si in roluri mai bune. iar ramona dumitrean, cel putin la avanpremiera, a fost cam falsa si stridenta la inceputul piesei. (n-am revazut piesa la tv, asa ca va pot spune doar de cum a fost sambata)

    in rest, pe de o parte, au existat momente in care totul a fost, pentru mine zic, strident si supralicitat, in timp ce decorul era prea “la indemana”, ca si cum ar fi realizat prima varianta care le-ar fi venit in minte. cred ca e bine sa fii spontan dar ma asteptam la altceva.
    mi-a placut si mie faza cu mastile, si cum urcau multii tarandu-se pe spirala in timpul furtunii. mi-a mai placut si jocul de compozitie din momentul in care artistul si modelul povesteau, iar doamna in negru aparea la o fereastra, in partea dreapta.

    finalul nu mi-a placut. 😦 dar probabil voi merge sa revad piesa.

    @jolie, imi pare rau, dar n-as indrazni sa-ti scriu un rezumat. in schimb, fac eu cinste daca vii la teatru cu mine. 😀

  4. ..si de muzica nu ziceti nimic? cea mai frumoasa parte a fost cand au avut primul dialog:)mie mi s’a parut asa..luminoasa si lina.

    ce mi’a [mai] placut mie la irene a fost contrastul dintre aerul pe care il lasa in urma’i, sobru si misterios, si personalitatea jucausa care se resimtea din modul in care vorbea [poate numai eu am vazut’o asa..:)]. sonoritatea cuvintelor ei mi’a parut asa copilaroasa [cand a inceput sa’si rosteasca rolul, eu nu m’am asteptat la luminozitate], dar cuvintele ei erau incarcate de profunzime, adanci. daca ar fi sa il revad, mi’as nota anumite replici.

    ps. cainele a fost un labrador?..da, stiu, detaliu neinsemnat..:)

  5. eu am inchis tv-ul dupa o jumatate de ora. cum zicea si milu, tehnicile tevereului m-au enervat la culme. sau o fi fost tv-ul meu mai cretin? cind color, cind alb negru, cind capotul verde, cind roz, deja faceam cu nervii. in plus, la teatru, de multe ori imi place sa urmaresc personajele secundare, ce se intimpla in planul secund si asta nu prea am putut. cu ibsen nu am o relatie foarte strinsa. am vazut in vremuri foarte indepartate, tot la tv, “stilpii societatii” din care nu mai tin minte mai nimic si am citit “o casa de papusi” – care mi-a placut foarte mult. insa, desi imi plac piesele cu sanatorii, nebuni si alti psihopati [imi vine acum in minte o punere in scena de acum vreo 12 ani sau mai mult a zborului deasupra unui cuib de cuci], asta nu m-a prins. ok, dau in continuare vina pe tvr*. dar si pe mine, ca n-am avut rabdare, plus intinire cu contabila, deci sint scuzata 🙂

    * in acelasi timp, ii acord circumstante atenuante, stiu ca teatrul TV si transmisiunile in direct e doua chestii diferite.
    acu’ ma duc sa recitesc impresiile domniilor voastre, poate o sa merg sa vad piesa, totusi.

    ***
    speaking of, teatrul maghiar de stat CJ a fost nominalizat la 7 categorii cu piesa unchiul vania la premiile uniter.

  6. mersi eva de comentariul consistent. intr-adevar puteau si ei sa faca niste decouri mai serioase. si cei doi nominalizati de tine puteau cred, mai mult. dar ce nu ti a placut la final – cum s-a terminat sau cum a fost realizat?

    c`est toi, cred ca erau labradori. legat de asta o fost super replica adresata lui lars “du-te de hraneste-ti semenii” – cu referire la caini =))

    sa stii haibidu ca si mie mi-a trecut decateva ori prin cap sa-l inchid. dar eu nu avem nicio intalnire asa ca am zabovit :))
    si eu m am gandit sa ma duc mai incolo, si pt motivul invocat de tine – sa vad toata scena cu tot ce se petrece.
    la teatrul maghiar n am fost niciodata!

  7. nici eu. trebuie sa mergem odata, mai ales ca tu ai si avantajul limbii.
    tot mi-am propus sa merg de foarte mult timp, stiind ca au spectacole mult mai bune decit la TNC, dar mi-e greu sa ma concentrez si la jocul actorilr si la subtitrare. probabil daca as merge de doua ori, sau cel putin cu piesa citita de acasa. dar la harom nover tot o sa ma duc, numai ca nu luna asta, ca pica in seri care nu mi se potrivesc.

  8. @jolie, da, sunt din cluj si ramane stabilit, mergem cand treci pe la noi, daca ai timp si chef. 😀

    @draga c.est moi, am simtit si eu impletirea asta de sobru si ludic si mi-a placut, pentru ca m-a surprins. personajul a devenit mai mult decat unul snur, stas. oricum, elena ivanca ramane pe podium.
    muzica nu m-a impresionat asa mult. mi-a placut mult mai mult cea din “sluga la doi stapani” sau din “apus de soare”, de la bucuresti.

    @haibidu, si mie-mi place asa mult sa ma uit la personajele secundare! sau doar la maini, ochi, costume, decor, spectatori..
    cand spuneam ca si transmisia tv are avantajele ei, ma gandeam intocmai la faptul ca-mi da imaginea de ansamblu si subiectul mi-e mai clar ca naratiune. dar nu dau detaliile pentru asta.

    @liftingshadows, pentru putin. 😀 imi face mare placere sa citesc ce scrieti voi aici pe subiectul asta.
    nu mi-a placut cum a fost realizat finalul, mi-a amintit de torturile cu miri si mirese in varf. au fost si chestii simpatice, de atmosfera, dar, per ansamblu, necastigator.

    a fost o vreme cand mergeam la fiecare piesa jucata a teatrului national de cel putin cateva ori. hamletul l-am prins pe putin de 12 dati. profesorul de filosofie ne amintea mereu ca de fapt cartile bune nu se citesc, ci se recitesc, pentru ca e firesc sa te intorci la ceva incarcat de o esenta care nu dispare in timp, ba din contra, pe care o descoperi mereu mai vasta si mai importanta.
    m-a impresionat foarte tare. prima data am vazut doar a doua parte. era intr-o noapte rece si friguroase si pentru ca se intampla chiar dupa moartea regizorului, si nu mai erau bilete, dupa ce ne-am cocotat peste tot pe unde am putut, am vorbit cu femeia de la intrare si cu mustaciosul imbracat in pseudopompier, am renuntat dezamagiti si am plecat la o pizza. la intoarcere, usile erau deschise, asadar am intrat. de atunci, n-am mai vazut vreo piesa care sa-mi placa la fel de mult.
    in vremea aceea mi se pare ca lucrurile erau mult mai echilibrate la teatrul din cluj, in sensul ca exista un soi de varietate constructiva. de exemplu, aveam o piesa clasica jucata traditional (bolnavul inchipuit, in care actorii dadeau calitatea piesei, in sensul ca textul era cat de cat pastrat la fel, decorurile erau de asteptat, asadar actorii puteau sa dea diferenta dintre o reluare buna a piesei sau una slaba), dar si o clasica neconventionala (iar vb de hamlet), o piesa cu o atmosfera puternica si cu iz de mitologie bizara (alcesta), mansarda la paris cu vedere spre moarte, care e moderna dar e prezentata in asa fel incat moderninatea isi pastreaza calitatile si nu e gratuita, si asa mai departe. irina vincze spunea la o conferinta cu matei visniec ca numai la cluj se putea face asa ceva. din pacate, mi se pare ca au ajuns sa abuzeze de situatia asta si sa o dea in derizoriu. ultimele 5 piesa pe care le-am vazut la cluj au fost, sub unele aspecte, gratuite si desuete, prea stridente. s-a pierdut din farmecul ala (sau am pierdut din farmecul ala) pe care-l avea teatrul si care insemna pentru mine o lume minunat creata si alcatuita, care s-a nascut din cotidian, dar care vorbeste nu neaparat despre partea buna sau serioasa a vietii, cat despre cea inalta si inaltatoare. la finalul fiecarei piese ma simteam imbogatita, si plecam de parca n-as mai fi calcat pe acelasi pamant. imi venea sa le multumesc tuturor pentru ce mi-au oferit.
    mai demult era socant sa vezi un actor dezbracandu-se. acum ma bucur cand dau de o piesa, in afara de caragiale, in care nu se dezbraca nimeni. n-as vrea sa ma intelegeti gresit, nu ma deranjeaza deloc nuditatea, dimpotriva, e o parte importanta a chestiilor cu care lucrez si chiar imi place. stiu ca poate suna ciudat, dar majoritatea oamenilor sunt frumosi fizic, si asta am descoperit-o dupa cateva cursuri de anatomie si cateva ore de desen. la fel de bine stiu ca tema sexualitatii e in top 3 al temelor artei contemporane si mi se pare foarte in regula atata vreme cat nu e gratuita. una e sa mizezi pe ea, cum mi se pare ca a fost in acesti nebuni fatarnici, alta e s-o folosesti pentru efectul de soc, pentru interesant, pentru spectacol si nimic mai mult.
    acest fel de gratuitate l-am intalnit in o scrisoare pierduta, cu bleont, acum 5 ani, la bucuresti. lucrurile erau prea stridente, atat de stridente incat nu mai era amuzant. si efectul nu era nicidecum acelasi cu tipul de “stridenta” din hamlet, unde faptul ca piesa e modernizata cap-coada ii confera rafinament si nuante. hamletul nu se transforma intr-o paronie, ramane hamlet, in schimb, cand am plecat de la o scrisoare pierduta, aveam sentimentul unei masacrari acolo.
    toamna asta am vazut cel putin 5 piese la bucuresti si judecand dupa ele, as spune ca au regasit ceea ce la noi s-a pierdut: coerenta. pe de alta parte, cand ma gandesc ca ei au cel putin 14 teatre, poate am avut doar eu noroc.
    bineinteles, toate astea sunt pareri absolut personale si subiective, judecati de gust, pe care s-ar putea sa mi le schimb de la sine in timp.
    pana atunci, cu siguranta voi continua sa merg la teatru, pentru ca nu s-a intamplat nici macar o data sa nu-mi placa nimic, nimic din ce am vazut.

  9. 🙂 da, am putea gasi o seara.

    pe mine finalul nu m a dus deloc la gandul unui tort cu un mire si o mireasa (in sensul ca nu am constientizat ca acolo ii vb de asa ceva). ci la gandul deprimant al unui deznodamant venit prea traziu, dupa calatoria unei (unor) vieti irosite. dar cel mai mult mi au placut efectele – cel putin la TV, pt final s-a meritat sa am uit

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s