De boala de care sufăr
Nu se moare,
Ci se trăieÅŸte –
Substanţa ei este chiar eternitatea,
Un fel de cancer al timpului
Înmulţindu-se din sine fără oprire.
E o boală impecabilă,
O suferinţă perpetuă ca o vocală de sticlă
Laminată în văzduhul asurzitor,
O cădere
Căreia, numai pentru că e fără sfârşit,
I se spune zbor.
zbor // ana blandiana
~~~
ai ales fotografia intentionat?:) imi pare foarte sugestiva. ‘dincolo’ e atata lumina!..imi place!
office of strategic contemplation 
uuuuf… 😦
upper:P
upmost
most wanted:D
De boala de care sufăr
Nu se moare,
Ci se trăieÅŸte –
Substanţa ei este chiar eternitatea,
Un fel de cancer al timpului
Înmulţindu-se din sine fără oprire.
E o boală impecabilă,
O suferinţă perpetuă ca o vocală de sticlă
Laminată în văzduhul asurzitor,
O cădere
Căreia, numai pentru că e fără sfârşit,
I se spune zbor.
zbor // ana blandiana
~~~
ai ales fotografia intentionat?:) imi pare foarte sugestiva. ‘dincolo’ e atata lumina!..imi place!
da, am chiar facut fotografia intentionat. 🙂
poezia in schimb nu mi place
🙂
[adam:))]
mie.mi place versul 3. si al doilea stilp din partea stinga.
sunt mai multi pe aici carora le place versul 3. dar nu toti vor sa si recunoasca 😉
mi.ai stricat bucuria de.a ma simti unica. jur ca n.ai suflet!
sper ca macar de stilpul al doilea sa aiba bunul simt sa nu se lege nimeni..
am suflet. de aia n am zis de stalpul 2 cum ca ar fi preferatul meu. [ceea ce nu e, dar si daca ar fi n as zice. ceea ce nu e]