Maramureşul istoric are ca trăsătură definitorie geografia accidentată a terenului. Este destul de dificil să dai de un teren plat, lucru care se întâmplă totuşi în apropierea cursurilor de apă unde frământatul trecutul geologic a sedimentat platouri folosite acum în special pentru agricultură. Legătura dintre oameni şi animalele care îi slujesc în traiul lor liniştit este evidentă. M-a impresionat (prima imagine) grija pe care o are omul pentru caii săi – deoarece era frig, le-a acoperit spatele cu o bucată de ţesătură groasă şi curată. În a doua imagine, hamul e decorat cu ciucuri roşii. Copilul de abia aşteaptă să meargă la şcoală şi este mândru de câinele care îi este supus în toate.
© Copyright LiftingShadows 2009
office of strategic contemplation 
m’am uitat la fotografii si da, si eu am remarcat aceeasi grija in prima..si coama cailor!:) asa iti vine sa’ti plimbi degetele prin ea!!!..si sa il dragalesti pe blanosul alb-gri-negru al baietelului:) si el [baietelul] ii un frumos! are ochiiii!
ps. votul meu se duce spre ultimele doua! merge bineee?:)
i like oile.
In loc de cai am avut boi. Am mers cu ei, dar nu am avut talentul tatalui meu. El are acuma un cal. Ma mers si cu miei la pascut, si cu vacile, si cu boii, si da, am avut si caine. Nu asa supus.
“Maramures plai cu flori” si “Dupa pui de Morosan sa nu dai cu bolovan” 🙂
Sper ca vara asta sa fac ceva mai multe poze de pe acolo si sa le pun pe blog.