Eclipsele si principiul antropic

Anul 2009, declarat de UNESCO anul astronomiei, este punctat de comemorarea unor evenimente cheie ce nu trebuie pierdute din vedere, anul acesta împlinindu-se 90 de ani de la un  asemenea moment care a marcat istoria ştiinţei. Între 19 şi 29 mai 1909 a avut loc o expediţie în Africa de Sud condusă de Arthur Eddington care avea să ofere o primă confirmare experimentală a teoriei relativităţii propuse de Albert Einstein. Eddington a observat în timpul acelei eclipse totale de soare că stelele din clusterul Hyades se aflau în spatele soarelui părând că au poziţia modificată. El a dedus astfel că gravitaţia soarelui curbează lumina de la stelele depărtate exact la unghiul pe care îl prezisese Albert Einstein. În fotografie, eclipsa surprinsă de Eddington.

Este aproape incredibil cât de atent reglate sunt variabilele care caracterizează universul nostru şi fac viaţa posibilă pe Terra. Dar acest reglaj fin nu doar că asigură condiţiile necesare pentru ca observatorii să poată exista pe planeta albastră ci şi ca de aici să se poată desfăşura activităţi de cercetare ştiinţifică. Guillermo Gonzales, ex-cercetător la programul astrobiologic al NASA pentru studiul planetelor extra-solare, consideră eclipsele solare ca adevărate experimente naturale care ne permit să cunoaştem universul în care existăm. Este aceasta o simplă coincidenţă sau este intenţia Cuiva? Probabil a unui Creator inteligent şi personal care doreşte să ne punem întrebări la cum anume este proiectat universul şi cum anume este Persoana care l-a gândit. O sumarizare a trăsăturilor planetei noastre cu adevărat privilegiate se poate citi aici.

Microbii, prietenii organismului

Cercetătorii de la National Human Genome Research Institute din Bethesda, Maryland au efectuat studii asupra numărului de specii bacteriene prezente pe suprafaţă pielii omului. Ei au descoperit că există aproximativ 1000 de specii de baterii şi că locul cel mai populat este antebraţul şi nu subsioara sau buricul, aşa cum era de aşteptat.
Photo by gwire (via flickr)

MicroARN-ul si proiectul inteligent

MicroARN-ul implicat în procesul de dezvoltare embrionară acţionează diferit la specii diferite. Chiar dacă genele acestui microARN sunt identice la peşti, broaşte şi oameni, funcţionarea lor este diferită. MicroARN-ul este un lanţ de ARN care reglează exprimarea genică. Brivanlou, unul dintre cercetători, a spus că lanţurile de mircroARN sunt “instrumente genetice inventate de natură, asemănătoare şurubelniţelor, care construiesc lucruri diferite pentru specii diferite”.
Prima observaţie este aceea că existenţa microARN-ului în organismele vii poate fi interpretată şi ca o consecinţă a proiectării comune, nu doar ca o dovadă pentru descendenţa comună. Dacă o structura va fi utilă pentru toate tipurile diferite de organisme, atunci acea structură nu va fi reproiectată pentru acele tipuri dar va putea funcţiona în concordanţă cu nevoile fiecărui tip separat. Citatul este foarte sugestiv: microARN-ul poate fi înţeles ca o uneltă care a trebuit să fie inventată; poate termenul de proiectat ar fi fost mai oportun. Însă această proiectare nu poate fi atribuită unui concept precum natura, care este aici astfel personificată.
Sursa:Rockefeller University (2009, May 28). For Different Species, Different Functions For Embryonic MicroRNAs. ScienceDaily. Retrieved May 29, 2009, from http://www.sciencedaily.com/releases/2009/05/090522171001.htm
Image CC-BY-SA-2.0 FR

Evolutia si credinta, in opozitie

Francis Collins, un creştin evanghelic, a fondat o organizaţie neguvernamentală numită The BioLogos Foundation şi a lansat cu sprijinul Fundaţiei John Templeton website-ul BioLogos dedicat reconcilierii dintre ştiinţă şi credinţa creştină. Motto-ul lor este că atât credinţa cât şi ştiinţa conduc la aflarea adevărului despre Dumnezeu şi creaţie, Collins promovând ceea ce se cunoaşte drept evoluţionismul teist.

Discovery Insitute prin Centrul pentru Ştiinţă şi Cultură a lansat website-ul Faith and Evolution care se vrea o reacţie la site-ul BioLogos şi care îşi propune să arate că credinţa creştină nu este compatibliă cu viziunea evoluţionistă asupra lumii.

Amanda Gefter, editor la NewScientist, crede că orice altă relaţie dintre ştiinţă şi credinţă decât NOMA lui Stephen Jay Gould produce un neajuns. În contextul actual însă, postmodern, pluralist şi transcultural, poziţia magisterilor nesuperpozabili mi se pare evident depăşită. Tind să cred mai degrabă că dialogul sau integrarea sunt nişte direcţii mai fructuoase.

Derek Sherinian – Molecular Heinosity

Derek Sherinian – Molecular Heinosity

Lansat pe 23 martie 2009
Track Listing

1. Antarctica (5:26)
2. Ascension (2:14)
3. Primal Eleven (7:56)
4. Wings Of Insanity (3:50)
5. Frozen By Fire (5:21)
6. The Lone Spaniard (3:08)
7. Molecular Intro (1:03)
8. Molecular Heinosity (3:28)
9. So Far Gone (7:24)

Total time 39:50
Line-up

– Derek Sherinian / Keyboards
– Zakk Wylde / Vocals, Guitar (4,9)
– Taka Minamono / Guitars (6,7,8)
– Brett Garsed / Guitars (1-3)
– Rusty Cooley / Guitars (5)
– Tony Franklin / Fretless Bass (6,9)
– Rob Mules / Bass (4,5,7,8)
– Jimmy Johson / Bass (1-3)
– Virgil Donati / Drums (1-3)
– Brian Tichy / Drums (4,5,8,9)
– Tina Guo / Cello (6,9)

Casa de discuri
InsideOut MUSIC

If you followed Derek Sherinian’s career after leaving Dream Theater you will not be very surprised with this under 40 minute release. It does not bring much novelty to his music, except maybe the many contributions of new musicians. The music throughout the album is very metal-oriented, with powerful riffs and great drumming, especially from old-timer Virgil Donati. The solos are very virtuous from each player especially the guitar parts. But, I have to say it again, the music in not something of a very new inspiration, I have the feeling I heard it all before, except maybe track intro to Molecular Heinosity.

Wings Of Insanity is a more mellow track, could be the “ballad” of this album, although there are some jazzy sounds in some other songs too. For me, Zakk Wylde’s vocals are really annoying, so is hard for me to listen  again to that song, although his guitars’ playing is awesome.

Rating: 3,5/10

* The rating obviously exaggerated down wards, but the feel of redundancy just got on my nerves.

Top 10 Noi Specii

În fiecare an IISE (Institutul Internaţional pentru Explorarea Speciilor) din cadrul Universităţii Arizona, întocmeşte un Top 10 al celor mai interesante 10 specii nou descoperite în anul precedent. Câştigătoarea pe anul 2008 este o plantă, palmierul tahina, care înfloreşte până când moare. Mai puteţi admira o specie de phasmidă (insectă care mimează crengile), cel mai mic şarpe din lume (de doar 10 cm),  un foarte drăguţ căluţ de mare, vărul albastru al lui Nemo, precum şi un fabulos peşte din devonian. Topul se poate vedea aici.
Photo by Hnrmrcr (wikipedia CC)

Stiinta originilor bate pasul pe loc

ABC anunţă că viaţa pe planeta noastră ar fi putut apărea cu multe sute de milioane de ani mai repede decât se credea până acum, şi anume acum 4,38 miliarde de ani când, spune Mojzsis coautor al studiilor, “toate criteriile necesare vieţii – apă lichidă, surse de energie precum lumina solară şi cărămizile chimice de pe meteoriţi” au fost prezente pe pământ. Studiul mai spune că astfel s-ar rezolva problema “organismelor relativ complexe care există în indexul fosil între 3,5 şi 3,8 miliarde de ani în urmă”, care ar fi avut timp să evolueze.
Această “nouă” ipoteză nu aduce de fapt nimic nou. Şi cu 25 de ani în urmă se vorbea aproximativ de aceeaşi dată posibilă de la care se putea forma viaţa din supa prebiotică, şi anume 3,98 miliarde de ani. 400 de milioane de ani, dintr-o perspectivă geologică nu înseamnă totuşi mare lucru dacă avem în vedere perioada de răcire a Pamântului necesară. Pe lângă asta este puţin probabil ca Pământul să se fi răcit într-o atât de scurtă perioadă de timp (de 200 de miliaone de ani) până la temperaturi de sub 100 de grade Celsius. De asemenea de remarcat faptul că disponibilitatea energiei ultraviolete nu rezolvă de una singură apariţia vieţii din material neviu – nu există un mecanism care să poate fi responsabil de utilizarea acestei energii pentru clădirea vieţii. Iar apelul la macromolecule venite din spaţiu este doar o altă încercare de a scurta timpul pentru apariţia vieţii. De menţionat de asemenea că nu există dovezi geologice ale unei presupuse supe prebiotice şi nici ale condiţiilor reducătoare necesare în atmosfera primară. Dacă cercetători inteligenţi proiectează multe experimente care nu reuşesc să dovedească apariţia vieţii din neviaţă nu ar fi mai înţelept să credem că un Proiectant inteligent (mult mai inteligent decât oamenii) a proiectat El Însuşi viaţa?
Despre originea vieţii am mai scris aici.

Photo by efleming (flickr).