Circus

Unii ar putea spune că animalele par fericite în mijlocul arenei sub privirile unui public avid de un spectacol de dresaj cu feline. Nici nu e de mirare după ce toată ziua şi-o petrec în cei câţiva metri pătraţi ai cuştilor de fier amenajate într-un container de tir. Chinurile pe care aceste animale le suferă sunt groaznice. Ele sunt animale care trebuie să trăiască libere, în mediul lor natural. Circul încerca să se justifice acum 100 de ani prin aceea că propunea publicului de rând ciudăţenii. Un elefant, un tigru sau un leu nu ar fi fost posibil de văzut decât la circ. În zilele noastre, când există la dispoziţie atâta informaţie cu privire la animalele sălbatice/ exotice, de la atlase, documentare tv, internet, până la parcuri zoologice (nu grădini!) sau expediţii în Africa, chinuirea animalelor în cadrul unui spectacol macabru de circ nu se justifică. Nu este uman.

Reţineţi! Felinele (şi mamiferele) au suflet, ele simt suferinţa. Dumnezeu le-a creat astfel, în “ziua a şasea” (Geneza 1:24), înzestrându-le cu ceea ce în ebraică este nephes. O pisică sau un câine îşi poate manifesta afecţiunea faţă de oameni, de aceea ne ataşăm de ele. Circul să rămână pentru acrobaţi! Dar nu pentru chinuirea animalelor.

Advertisements

Cum sa rascumperi timpul

Sinteză de idei prezentate la conferinţa cu tema “Răscumpărând vremea” de către Rick Grubbs

Timpul este privit în strânsă relaţie cu viaţa, astfel irosirea timpului devine irosirea vieţii înseşi. A răscumpăra timpul înseamnă a-ţi salva propria viaţă de la a se risipi.

De ce este important să răscumpărăm timpul?

1. Timpul este limitat.
2. Moartea e sigură.
3. Modul în care îţi foloseşti timpul îţi determină veşnicia.
4. Timpul este irecuperabil.
5. Timpul este cea mai valoroasă posesie a ta aici pe pământ.

Cum putem răscumpăra timpul?

1. Învaţă să te trezeşti dimineaţa şi să te apuci de ceea ce ai de făcut – Pentru asta scoate snooze-ul de la ceas sau telefon! Nu este nimic mai ademenitor decât să leneveşti în pat şi să te învârţi de pe o parte pe alta ca o uşă în balamalele ei (Proverbe 6:9-10).

2. Organizează-te! – Asta înseamnă să-ţi aranjezi în aşa fel viaţa încât Dumnezeu să te poată folosi la potenţialul tău deplin. (1 Corinteni 14:40 Dar toate să se facă în chip cuviincios şi cu rânduială).

3. Identifică şi evaluează ceea ce cauzează pierderile de timp în viaţa ta – Pentru a putea elimina pierderile de timp din viaţa ta trebui să identifici cine sunt hoţii care îţi fură timpul? Îi identifici punându-ţi două întrebări: care va fi rezultatul activităţii tale peste 5 ani? Dar în veşnicie?  Se pare că cei mai dibaci hoţi în a ne fura timpul sunt televizorul şi internetul. Evaluează-ţi propriile tale pierderi de timp şi elimină hoţii. Timpul tău contează dacă îl investeşti pentru Dumnezeu, pentru Cuvântul Lui sau pentru oameni.

4. Învinge amânarea! – punându-ţi mereu această intrebare: Ce vrea Dumnezeu să fac eu acum?

Photo:  Tunnels of Time by fdecomite


Cultura de Dabuleni

Dăbuleni. Un orăşel din sud-estul judeţului Dolj renumit pentru culturile de lebeniţă dulce ca dragostea. A fost şi Preşedintele pe-acolo.

Cluj-Napoca. Un oraş cu o istorie de aproape două milenii. Un oraş cultural, cu arta la loc de cinste. Iată aici un exemplu în care cele două se întâlnesc. Un antic panou informativ, lucrat din mozaic şi amplasat pe o bucată de beton, sprijinit pe câteva ţevi de metal. Vârsta: ante-decembristă.

Cine îşi asumă această promovare a Muzeului de Artă Cluj-Napoca şi ce putem spune despre ea? Parafrazând o frază auzită, spun: dacă asta este atitudinea ta faţă de cultură, prefer să nu te cunosc.

Muzeul de artă din Cluj-Napoca se află în administrarea Consiliului Judeţean Cluj, instituţie care din cauza problemelor de proprietate cu care se confruntă Palatul Banffy nu a reuşit accesarea fonurilor europene nerambursabile pentru restaurarea edificiului baroc (sec. XVIII).  Dar până la urmă cine să le rezolve?

A aparut viata in lacuri?

O nouă descoperire în Formaţiunea Doushantuo, localizată în provincia Guizhou, China arată că “primele fosile de animale” au fost păstrate în depozite lacustre, anunţă LiveScience. Întrebările la care se încercă să se răspundă sunt unde trăiau aceste animale şi care au fost factorii care au făcut ca aceste animale să evolueze. Bazat pe analiza mineralogică a smectitelor  (filosilicaţi, nişte minerale argiloase) s-a stabilit că mediul în care au trăit animalele a fost unul lacustru.

Răspunsul la cealaltă întrebare este extraordinar de complet şi de clarificator: acum 3 miliarde de ani forme de viaţă unicelulare dominau planeta. Apoi, în urmă cu 600 de milioane de ani, organismele pluricelulare au apărut şi s-au diversificat. Aceasta e totul: “animalele pluricelulare au apărut” şi nu mai avem nevoie să ştim nimic altceva. Oamenii de ştiinţă continuă să spere că se vor descoperi fosile şi mai vechi, care trăiau în mare, un ecosistem al unui lac având condiţii mult mai fluctuante  şi deci viaţa ar fi fost mai greu să supravieţuiescă. De asemenea, se crede că animalele din trecut erau mult mai diversificate decât se credea anterior. Ceea ce este puţin ciudat întrucât este de aşteptat ca la început, viaţa să fie omogenă şi să se diversifice ulterior şi nu să fie diversă la început şi să fie “selectată natural”. Poate asta ar putea constitui noua teorie cu privire la originea vieţii: au existat mai multe tipuri de viaţă, dintre care doar una a reuşit să supravieţuiască – cea care a evoluat până la noi.

Se mai speculează că dacă viaţa ar fi apărut în lacuri oxigenul ar fi putut percola aici şi aşa viaţa ar fi putut “înflori”. Despre rolul oxigenului în originea vieţii aici.

Photo: joka2000 (flickr)

Educatia religioasa

Dintre elevii de gimnaziu, numai 2% frecventează orele de religie de la vârste fragede, în biserică, în timp ce 98% vin în contact cu educaţia religioasă  numai la şcoală, din clasa I.*

Dintre elevii de liceu doar 5% spun că au primit educaţia religioasă de acasă, restul de 95% intrând în contact cu religia la şcoală.*

Acestei întrebări îi este asociată o a doua care arată că dintre elevii de  liceu care au fost chestonaţi 9% sunt evanghelici (baptişti şi penticostali). Nu pot să nu întrezăresc o posibilă corelaţie între procentele minime: este foarte probabil ca 100% dintre elevii de liceu care şi-au primit educaţia religioasă la Şcoala Duminicală sau în familie să fie cei evanghelici, pe când numai o mică parte dintre elevii ortodocşi se pare că vin în contact cu educaţia religioasă în familie.

O altă observaţie este că familiile creştine române tind să lase educaţia religioasă pe seama şcolii şi a profesorilor. Cred că şcoala trebuie să aibă un rol în educaţia religioasă dar nu ea ar trebui să aibă rolul decisiv (mai ales în contextul actual dezastruos al învăţământului românesc). Cred că în şcoală religia ar trebui să se facă mai mult la un nivel informativ/ aplicativ decât unul impus (să se prezinte asemănări deosebiri între culte/ religii; să nu existe bonificaţii de genul “dacă mergi la biserica duminică primeşti un 10” sau FB, după caz). Mai mult decât educaţi, copii ar trebui ajutaţi să crească nu doar fizic, ci şi spiritual, în familie. Deoarece omul nu este numai materie, copiii trebuie îndrumaţi, trebuie ajutaţi să înţeleagă adevărurile creştinismului. Nu este vorba de îndoctrinare sau spălare de creier. Dar aşa cum un copil trebuie învăţat să meargă, să mănânce sau să se îmbrace, el trebuie învăţat cum să perceapă lumea, cum să aprecieze frumosul, cum să se apropie de Dumnezeu şi cum să Îl vadă în lumea în care trăim. Dacă nu va fi atinsă latura spirituală, un copil va fi sărăcit în caracterul său, nu va găsi o justificare reală pentru moralitate şi cel mai trist  – nu va creşte în cunoaşterea Persoanei lui Isus Cristos.

Ar fi util de explorat şi rolul societăţii în conturarea identităţii religioase a tinerei generaţii. Este absolut indezirabilă o experienţă ca cea prin care am trecut mai demult: în timp ce băteau clopotele Catedralei, un bărbat la vreo 50 de ani îmi spune duhnind a băutură: Făţi mah cruce! (sic) La care nevasta lui îi răspunde: Lasă-l că el îi tânăr!

* Am găsit această statistică interesantă în articolul “Dialogul ştiinţă religie în învăţământul preuniversitat românesc din perspectiva noului curriculum naţional” redactat de prof. dr. Mircea Bertea şi publicat în volumul apărut la Curtea Veche în 2006, Perspective româneşti asupra ştiinţei şi teologiei.

Photo by babasteve – Ethiopia: Innocent prayers of a young child (via flickr)

Strategie pe spectacol

Aţi ucis lumina. *

Exceptând cele vreo 4 atacuri ale lui Andy Schleck şi acţiunea uşor cretină a lui Pellizotti spectacoulul a fost ucis în aceasta ultimă etapa. S-a pedalat mai mult cu mintea decât cu inima; au fost strategii de echipă. Cam ca la fotbal – tacticizat.  Nu am nimic cu Garate şi nu ii contest victoria.

Dar, într-un tur şi aşa sărăcit, parcă special simplificat pentru a nu încuraja consumul de suc de portocale, tur în care am vibrat doar în ultima săptămână, ma asteptam la spectacol măcar aici. Îl pretindeam chiar.

Condator, deşi capabil aici de victorie, clar că nu a atacat ca să se revanşeze faţă de echipă şi să arate că e un bun coechipier, după ce pe Verbier l-a lăsat de izbelişte pe Kloden. Azi rămas să-l ajute pe Armstorng. Chiar dacă acesta nu a avut nevoie de ajutorul lui. (Kloden şi-a arătat din nou limitele, când a fost el la trenă cei doi evadaţi s-au depărtat, poate, decisiv).

Andy Schleck a vrut să-l ajute pe fratele sau să urce pe ultima treaptă a podiumului. Însă a fost evident ca Frank nu va putea să se debaraseze de Lance. Care la rândul lui era clar că era incapabil să-l atace pe Andy, aşa că s-a decis să-şi conserve rezultatul.

Aşa că, Alberto a stat dupa Lance, Lance dupa Frank, iar Frank a facut ca Andy sa stea după el. Bună strategie!

Totuşi cred că Andy trebuia să atace victoria de etapă, văzând după atâţia kilometri că Frank nu poate. Dar s-ar putea că după ultimul atac, vântul din faţă să-l fi oprit decisiv (parcă sufla cu 42km/h ceea ce nu e deloc puţin).

* Cervenco, Pădurea spânzuraţilor


Cavendish rules!

WOW. What a performance from Mark Cavendish! He is now the best sprinter ever with his five (six, with that in the last stage) victories in the same Le Tour. I cannot stop watching this video over and over again! He looks like super-human. Check out especially the view from the helicopter from min. 1:43.

How marvelous is the human body! What great design it has and how adaptable it is (take for example cycling). Even corrupted, the human body still shows us a glimpse of how perfect it once was.