David si Mical

… a fairytale gone bad.

The fairytale

David era un tânăr “cu păr bălai şi faţa frumoasă” (1 Samuel 17:42), aşadar atrăgător din punct de vedere fizic. Era un băiat muncitor care lua în serios atât lucrurile mici, de jos (precum păscutul oilor sau dusul merindelor fraţilor lui mai mari aflaţi în luptă) cât şi cele mari, semnificative, nedându-se la o parte de la provocări (înfruntarea lui Goliat sau intrarea în slujba regelui pentru a-i cânta din harpă). Era înzestrat atât cu abilităţi fizice de bărbat puternic (ucidea cu mâinile goale fiarele sălbatice care atacau turma de oi, fie că era vorba de urşi sau de lei) dar şi cu o latură mai sensibilă, a frumosului, precum cântatul la harpă. Statutul său pentru poporul evreu, o societate pretenţioasă şi încăpăţânată, era unul de erou incontestabil: era în atenţia femeilor care îl puneau în cântecele lor spunând “David a bătut zecile lui de mii” (1 Samuel 18:7); aşadar nu oricum ci întrecându-l pe Regele Saul cu un factor de 10!

Nu e de mirare că David a intrat în graţiile Micalei, mezina împăratului. Nu era vorba doar de o pasiune ci de dragoste: Mical iubea pe David (1 Samuel 18:20) – deşi nu este consemnat, David având un loc în apropierea regelui Saul, se vedea şi avea ocazia să discute probabil cu Mical.

Relaţia lor este pusă la încercare odată cu “vremea lui Merab de a fi dată de nevastă lui David”, dar destinul este de partea lor. Merab ajunge soţia altcuiva. Povestea de dragoste dintre David şi Mical are acel iz de basm (fairytale) în care el luptă pentru ea, are de trecut o probă de foc: uciderea a 100 de filisteni. El duce această luptă, ucide 200 de filisteni şi primeşte fata regelui (he gets the girl). Din nou ni se spune că “Mical iubea pe David” (1 Samuel 18:28).

Gone

Urmează o perioadă grea pentru David deoarece Saul doreşte să-l ucidă, dar reuşeşte să fugă departe, fiind ajutat şi de Mical care minte pentru a-l scăpa. Mical este dată apoi de soţie unui om de-al lui Saul, poate şi ca o răzbunare a regelui atât faţă de David (practic îi ia ceea ce îi unea) cât şi faţă de Mical (pe care o tratează ca pe un obiect cu care face troc).

Saul moare iar David este împăratul lui Israel. Hotărăşte în cele din urmă să aducă la Ierusalim chivotul legământului, după o perioadă de ezitare ce a urmat morţii lui Uza care a pus mână pe chivot ca să nu cadă din carul cel nou. Mical a fost readusă la David, iar aceasta îl privea de pe fereastră în timpul procesiunii. David era îmbrăcat cu un efod de in şi “dansa din răsputeri înaintea Domnului”. Mical l-a dispreţuit în inima ei (2 Samuel 6:16); dar mai apoi l-a înjosit pe David, ironizându-l atunci când s-au aflat faţă în faţă: “cu câtă cinste (ironie) s-a purtat împăratul (i s-a adresat formal, printr-un termen în antiteză cu slujnicele) descoperindu-se înaintea slujnicelor supuşilor lui (adaugă supuşilor pentru a evidenţia cât mai mult prăpastia dintre cum s-a purtat David şi cum ar fi trebuit să se poarte) ca un om de nimic!” (2 Samuel 6:20). [Am auzit puţine păreri cu privire la dansul lui David, dar de obicei împotriva lui.] Ce s-a întâmplat totuşi cu Mical? Cum de a ajuns de la iubire la dispreţ?

Bad

Mai întâi despre David: a greşit el? Episodul acesta este încadrat de episodul morţii lui Uza şi întâlnirea lui David cu proorocul Natan. Dumnezeu s-a depărtat de Saul deoarece acesta nu era după inima Lui şi lucrase ca un nebun (Saul jertfeşte arderea, chiar dacă aceasta era încredinţată doar preotului – 1 Samuel 13:9, iar apoi nu ascultă porunca lui Dumnezeu de a distruge tot ce este al amaleciţilor ci ia pentru el şi oamenii lui turme de vite). Însă David se teme de Domnul – după tragedia lui Uza ezită să aducă chivotul aproape de el, considerându-se nevrednic şi umilindu-se (2 Samuel 6:9). După 3 luni însă aduce chivotul cu mare sărbătoare în Sion. Urmează extraordinara onoare pe care i-o acordă Dumnezeu şi anume aceea de a-i “întări pe vecie scaunul de domnie”. Nu cred că dansul lui David (dacă este într-adevăr rău) poate precede o asemena promisiune. Totuşi, o greşeală face şi anume îşi ia “neveste şi concubine” (2 Samuel 5:13) dar şi acestea din “popor”, neluându-şi femei străine.

Dar Mical? Nu ştim dacă perioada în care a fost despărţită de David a făcut-o să-l urască. Nu ştim nici date despre relaţia ei cu Dumnezeu. Ştim doar că îl dispreţuia şi că nu-l mai iubea pe David. Umilirea lui, arată cred din vorbele ei că nu şi-a dus până la capăt rolul de soţie – nu este ajutorul potrivit ezer kenegdo (care literal înseamnă ajutor faţă în faţă – ea îl împroşcă cu noroi după ce îi “iese înainte” 2 Samuel 6:20) şi nici nu îşi zideşte propria casă (Proverbe 14:1) – nu a priceput ceea ce a făcut David: el s-a dăruit pe sine Domnului, s-a umilit înaintea lui chiar dacă era împărat; şi câtă amărăciune exista între cei doi: David îi răspunde, prin cuvinte grele dar adevărate, că a fost ales de Dumnezeu mai “presus de casa tatălui ei”.

Ea nu îi mai aparţinea lui, nu mai alcătuiau “o casă”. Mical “fata lui Saul” (nu nevasta lui David – 2 Samuel 6:23) n-a avut copii până în ziua morţii ei. Ce trist!

7 thoughts on “David si Mical

  1. frumos scris:) eu, pina acum, nu am vazut ‘izul de basm’ din povestea lor adevarata. pacat ca se termina atit de trist.

  2. Pingback: Din blogosfera evanghelică clujeană 1-31 iulie « Clujul Evanghelic

  3. Cand iubirea dintre doi oameni iese din sfera binecuvantarii lui Dumnezeu ( apare pacat / in cazul nostru .. am putea zice divort, recasatorire) urmarea sigura e ura.
    Pedeapsa lui Dumnezeu e sa urasti pe cel ce l-ai iubit.
    Despre David.. am spus si eu unele lucruri .. vezi blogul🙂

  4. http://nicusoare.wordpress.com

    Cum imi zicea cineva, continua sa scrii pana nu ti se termina cerneala inspiratiei!

    Lumea are nevoie sa vada ca Biblia e despre oameni adevarati cu aceleasi frici si indoieli ca si noi, si in spatele istoriei copiilor lui Dumnezeu sta multa aventura..

  5. Foarte interesant. Mereu ma gandesc la David ca la un barbat ideal, aproape complet. Un om caracterizat de gingasie, grija, profunzime, sensibilitate, talent, credinta si umilinta, dar si de curaj, putere, actiune.
    Cat despre Mical si relatia ei cu Dumnezeu, este evident ca nu-L slujea cu o inima intreaga. In 1 Samuel 19:11–16 se spune ca Mical detinea un terafim, un idol de marimea unui om, ceea ce le era interzis israelitilor. Cat despre reactia ei lipsita de respect, se pare ca ea acorda o prea mare importanţă statutului ei de fiică a primului rege al Israelului, Saul, iar acum de soţie a celui de-al doilea rege. Probabil, ea considera că regele, soţul ei, nu ar fi trebuit să se coboare la nivelul oamenilor de rând sărbătorind la fel ca ei.

    @nicusoare: N-as merge atat de departe spunand ca pedeapsa lui Dumnezeu este sa-l urasti pe cel pe care l-ai iubit. E doar o consecinta a nerespectarii principiilor Lui. Sunt convinsa ca El ar vrea ca lucrurile sa se repare spre binele celor doi si n-ar incuraja deloc ura, intrucat “Dumnezeu este iubire”.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s