Educatia religioasa

Dintre elevii de gimnaziu, numai 2% frecventează orele de religie de la vârste fragede, în biserică, în timp ce 98% vin în contact cu educaţia religioasă  numai la şcoală, din clasa I.*

Dintre elevii de liceu doar 5% spun că au primit educaţia religioasă de acasă, restul de 95% intrând în contact cu religia la şcoală.*

Acestei întrebări îi este asociată o a doua care arată că dintre elevii de  liceu care au fost chestonaţi 9% sunt evanghelici (baptişti şi penticostali). Nu pot să nu întrezăresc o posibilă corelaţie între procentele minime: este foarte probabil ca 100% dintre elevii de liceu care şi-au primit educaţia religioasă la Şcoala Duminicală sau în familie să fie cei evanghelici, pe când numai o mică parte dintre elevii ortodocşi se pare că vin în contact cu educaţia religioasă în familie.

O altă observaţie este că familiile creştine române tind să lase educaţia religioasă pe seama şcolii şi a profesorilor. Cred că şcoala trebuie să aibă un rol în educaţia religioasă dar nu ea ar trebui să aibă rolul decisiv (mai ales în contextul actual dezastruos al învăţământului românesc). Cred că în şcoală religia ar trebui să se facă mai mult la un nivel informativ/ aplicativ decât unul impus (să se prezinte asemănări deosebiri între culte/ religii; să nu existe bonificaţii de genul “dacă mergi la biserica duminică primeşti un 10” sau FB, după caz). Mai mult decât educaţi, copii ar trebui ajutaţi să crească nu doar fizic, ci şi spiritual, în familie. Deoarece omul nu este numai materie, copiii trebuie îndrumaţi, trebuie ajutaţi să înţeleagă adevărurile creştinismului. Nu este vorba de îndoctrinare sau spălare de creier. Dar aşa cum un copil trebuie învăţat să meargă, să mănânce sau să se îmbrace, el trebuie învăţat cum să perceapă lumea, cum să aprecieze frumosul, cum să se apropie de Dumnezeu şi cum să Îl vadă în lumea în care trăim. Dacă nu va fi atinsă latura spirituală, un copil va fi sărăcit în caracterul său, nu va găsi o justificare reală pentru moralitate şi cel mai trist  – nu va creşte în cunoaşterea Persoanei lui Isus Cristos.

Ar fi util de explorat şi rolul societăţii în conturarea identităţii religioase a tinerei generaţii. Este absolut indezirabilă o experienţă ca cea prin care am trecut mai demult: în timp ce băteau clopotele Catedralei, un bărbat la vreo 50 de ani îmi spune duhnind a băutură: Făţi mah cruce! (sic) La care nevasta lui îi răspunde: Lasă-l că el îi tânăr!

* Am găsit această statistică interesantă în articolul “Dialogul ştiinţă religie în învăţământul preuniversitat românesc din perspectiva noului curriculum naţional” redactat de prof. dr. Mircea Bertea şi publicat în volumul apărut la Curtea Veche în 2006, Perspective româneşti asupra ştiinţei şi teologiei.

Photo by babasteve – Ethiopia: Innocent prayers of a young child (via flickr)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s