Pielea de gaina

Efectul de piele de găină ar fi o reminiscenţă a evoluţiei, de când oamenii au avut blană ca alte primate. Ian Gibbins, un om de ştiinţă, susţine că ne foloseam sistemul piloerectil în trecutul evolutiv apropiat şi am renunţat la păr deoarece nu mai aveam nevoie de blană. Însă nu spune şi de ce nu am mai fi avut nevoie de blană. Nu ar fi fost mai comod să nu trebuiască să ne protejăm trupurile cu haine de capriciile vremii?

Un folicul pilos este alcătuit din epiteliul care înconjoară radăcina unui fir de păr şi glanda sebacee adiacentă. De aceasta este ataşat un mic muşchi piloerectil controlat de un nerv aflat în reţea, astfel încât la activare, firele de păr se ridică şi de aici efectul de piele de găină. Sună a proiectare orientată clar spre un scop.

Gibbons explică faptul că bărbaţii încă mai au păr din motivele selecţiei sexuale (părul facial şi pilozitatea corporală mai accentuată). În timp ce “blana s-ar fi pierdut, femeile ar fi început să prefere bărbaţii mai păroşi sau bărbaţii au preferat femeile nepăroase”. Dar nu spune ce anume a cauzat pierderea părului. Articolul ABC prezintă şi câteva contra-argumente acestei presupuse istorii: diferite grupuri etnice au pilozitate diferită, femeile şi bărbaţii au aproximativ acelaşi număr de foliculi piloşi.

Sursa: ABC News

Photo: Girl in Fur Coat digital painting by chanchan222 (Flickr)

Soparla cu “gandire” codala

Este general cunoscut faptul că şopârlele, în caz de ameninţare, îşi lasă în urmă coada pentru a distrage atenţia potenţialilor prădători. Noi cercetări, anunţate pe portalul ScienceDaily, pun în evidenţă faptul că acest mecanism nu se află sub control nervos central ci este acţionat de la nivelul nevraxului din coadă. Muşchii şi nervii acţionează în afara controlului creierului. De remarcat afirmaţia biologului Russell referitoare la miscările cozii şopârlei geko care nu sunt “simple oscilaţii repetitive” ci mişcări foarte complexe, inclusiv acrobaţii cu amplitudinea de 3 cm! Deşi nu s-a vorbit de aşa ceva în cazul şopârlei, este de amintit rolul aşa-numitului creier sacral (o aglomerare de celule nervoase sub forma unui ganglion) la dinozaurii ornitopozi (cum sunt stegosaurii de exemplu) care ar fi avut rol în coordonarea miscărilor cozii la giganticele creaturi jurasice. Un exemplu de convergenţă evolutivă. Sau proiectare comună?

University of Calgary (2009, September 9). Flips, Flops And Cartwheels: Gecko Tail Has A Mind Of Its Own, Scientists Discover. ScienceDaily. Retrieved September 10, 2009, from http://www.sciencedaily.com­ /releases/2009/09/090908203431.htm

Photo by belgianchocolate (Flickr)