Ipocrizie din partea librariilor clujene?

S-au spus şi scris multe prostii în mass media de la noi în legătură cu premiul Nobel acordat de curând Hertei Muller (“Nobel pentru România” – a fost titrat într-o ediţie de seară a unui jurnal, ca să dau un singur exemplu).

Adevărul de seară anunţa în ediţia din 9 octombrie că volumele scriitoarei germane nu se (mai) găsesc în librăriile clujene dar că acestea vor trece de la  “reduceri la bestseller“, librăriile făcând comenzi la editurile din ţară şi străinătate pentru a-şi reface stocurile. Cu toate acestea am fost surprins de declaraţia unui reprezentant al firmei Cărtureşti care a spus că este o ipocrizie din partea clujenilor care “vor cumpăra cărţile autoarei datorită premiului şi nu pentru că i-ar cunoaşte valoarea literară“.

Cred că o asemenea declaraţie este neprofesionistă (să-ţi jigneşti propriii clienţi) şi ar putea trece ca o ofensă adusă cititorilor clujeni. Mai mult, miroase şi a auto-incriminare: nu este o ipocrizie din partea librăriei că a vândut cărţile Hertei Muller la reducere, cu pretul unui pachet de biscuiţi dar că acum le vor aduce chiar şi din Gemania (şi le vor vinde la 50 lei dacă ar fi să credem ceea ce scrie ziarul)? Oare cine nu i-a recunoscut valoarea literară atunci când i-a vândut cărţile cu 4,99? Eu zic că merge foarte bine metafora biblică în care unul încearcă să scoată paiul din ochiul altuia şi când colo el are o bârnă în al lui.

12 thoughts on “Ipocrizie din partea librariilor clujene?

  1. Cred ca reducerea a plecat direct de la Polirom. Daca nu recunosti valoarea unui autor, nu il publici. Cind tu [editor] ii recunosti valoarea dar cititorul nu, cartea sta in magazie. Pentru a nu iesi in pierdere, esti nevoit sa faci reduceri, pentru ca la urma urmei e vorba de o afacere.
    Si sint total de acord cu reprezentantul Carturesti. S-a intimplat la fel si cu ceilalti cistigatori de Nobel din ultimii ani.

  2. esti total de acord cu declaratia ca persoana sau cu atitudinea ca reprezentant al unei afaceri? pentru ca sunt doua lucruri distincte (si nu de reducere sau afacere era vorba aici).

    ai putea numi pe cei care se inscriu la cursuri de perfectionare lingvistica inainte de a pleca sa lucreze “afara” ipocriti doar pentru ca nu au avut bani sau nu s-au gandit ca ar trebui sa invete o limba straina pana atunci?

  3. sint de acord cu declaratia lui ca persoana [pot sa ii inteleg frustrarea] si cu faptul ca si-a asumat un adevar [sigur ca nu poti sa-i suspectezi de ipocrizie pe toti cei care vor cumpara cartile ei], chiar daca asta poate dauna imaginii librariei pe care o reprezinta. dar cred ca la carturesti HM se va vinde fara probleme si in final e un cistig al tuturor partilor implicate: autor-editor-distribuitor-cititor.

    comparatia cu limbile straine nu are suport, acolo e vorba de a face un lucru din necesitate.

  4. bineinteles ca am exagerat comparatia (in mod voit) ca sa te ajut sa te focalizezi pe ideea pe care am transmis-o, nu sa-mi descrii ciclul reducerii.

    cred ca volumele scriitoarei s-au vandut “fara probleme” si inainte, dovada ca nu mai sunt in librarii “de multa vreme”, daca ziarul face afirmatii corecte. asa ca, daca tu intelegi ca ar avea vreo frustrare, nu stiu cat de rezonabila este aceasta. poate ca vor fi persoane ca vor cumpara cartile doar pt ca a luat Nobelul si poate ca le vor depozita in biblioteca. dar poate ca le vor si citi. sau poate ca altii pur si simplu nu au gasit un moment prielnic in care sa se apropie de HM. pana la urma recunoasterea pe care i-a adus o premiul va atrage dupa sine si mai multa simpatie.

    “sunt atat de multe carti bune si atat de putin timp”. oricum nu o sa le putem citi pe toate. de aceea, un asemenea moment trebuie fructificat de librarii care sa ajute cititorii sa o descopere pe HM. nu cred ca cei care o vor citi pe HM de acum incolo se descalifica de la a-i cunoaste si aprecia valoarea literara doar pentru ca ar incepe din acest moment post-Nobel.

    In aceasta lumina nu e nimic ipocrit ca oamenii au inceput sa cumpere premianti Nobel dupa ce acestora li s-a decernat premiul. Nu toti sunt librari sau bibliotecari sau lingvisti etc. Sper ca n-ai receptiona ca semnal pozitiv scaderea vanzarilor unui premiant Nobel…?

  5. Nu pricep ce a vrut sa zica librarul de la Carturesti referitor la partea cu ipocrizia. Sa zicem ca intr-adevar Herta Muller a ajuns in atentia mea datorita mediatizarii de dupa primirea Nobelului si din curiozitate merg sa imi cumpar si eu un volum. In ce consta ipocrizia mea?

    Cred ca domnul Raul Sebastian Pavel ar trebui sa fie mai atent la astfel de declaratii care ar putea face cititorii sa cumpere din alta parte decit sa fie desconsiderati de catre librari, pentru ca achizitioneaza volume semnate HM.

  6. o lasa ca am bazut eu librari si mai si.
    x: buna ziua, aveti ultima carte a lui cartarescu? [tocmai se lansase orbitor – aripa dreapta]
    librareasa: care cartarescu, ala cu orbirea? nu avem, dar avem aia cu femeile si inca ceva.

    orbitorul era la citiva pasi de ea.
    stuplim.

    ***

    nu cred ca volumele ei s-au vindut fara probleme si din motivul asta nu mai sint in librarii, tocmai pentru ca nu s-au vindut nu sint sau sint la pret redus. eu am luat de pe situl Polirom cu 1 euro.

    zic sa reluam discutia dupa ce o veti fi citit pe HM, sa vedem daca a meritat polemica de fata. sau nobelul🙂

  7. ultima parte era o replica la:

    cred ca volumele scriitoarei s-au vandut “fara probleme” si inainte, dovada ca nu mai sunt in librarii “de multa vreme”, daca ziarul face afirmatii corecte

  8. eu catre vanzatoarea asezata: “imi aratati va rog Demonii?” si arat spre volumul gros, cu coperta tare.
    vanzatoarea [pe un ton dispretuitor]: “da’ o cumparati?”
    m-am intors si am plecat. si n-am mai calcat altu pe acolo.

    si daca tot ai adus vorba: i-ai “testat” pe cei de la diverta de pe universitatii? parca asa ziceai… :))

    *****

    se poate. dar in acelasi timp pot fi si alte explicatii, de ex. ca au redus ca sa epuizeze stocul. dar asta nu e esential.

    inca o data, eu am criticat o atitudine, si nu are relevanta ce am citit si ce nu.

  9. la diverta univ. s-a intimplat si faza de mai sus. in noua locatie am intrat o singura data, pentru un cadou. cautam cartea x pe computer [ca e mai sigur], nu este. cautam cartea y, nici aia. cautam cartea z. evident, nici aia. am plecat.
    nici la humanitastul de peste drum situatia nu a fost mai roz. am gasit cartea z la o librarie pe napoca, fara fite si cafea.

    liftingshadows :
    inca o data, eu am criticat o atitudine, si nu are relevanta ce am citit si ce nu.

    asa este.

  10. Faptul ca un librar si-a asumat o parere personala denota lipsa de respect din partea Carturesti pt cititori ?! Am contemplat strategic aceasta deductie si am ramas stupefiat. Ai cumva idee ce (in)succese comerciale au reportat Doris Lessing si J. M. G. Le Clézio cu tot cu premiile Nobel pe care le-au primit?
    Sau hai sa te intreb altfel, aveai macar habar ca acesti autori exista?
    Din pacate, asta este adevarul: cartile Hertei Müller au ajuns sa se vanda la pret de dumping (plecand de la editura, care incerca sa-si recupereze macar investitia, nimic condamnabil) pentru ca acesta era nivelul de interes al publicului. Faptul ca acum lucrurile se vor schimba, nu contrazice declaratia librarului Carturesti, care pana la urma a facut ceea ce face un librar bun: a fost sincer cu cititorii.

  11. Stimate domn,

    Faptul ca un librar a exprimat o opine intr-un ziar in calitatea de angajat al librariei proiecteaza responsabilitatea afirmatiei asupra firmei pe care o reprezinta – desigur, nu spun ca este echivalentul unui comunicat de presa al firmei, adica a unei pozitii oficiale. Totusi, ziarul nu prezenta preferintele personale ale unui angajat ci sonda la momentul respectiv situatia librariilor in acel moment. Cu toatea acestea NU am afirmat ca exista vreo lipsa de rescpect din partea Carturesti pt cititori. Va rog fiti mai atent la ceea ce am spus, nu la ceea ce ati vrut dvs. sa intelegeti. Nu ma acuzati de lucruri pe care nu le-am spus. Se pare ca n-ati contemplat suficient!

    Nu am idee asupra inscucceselor sau succeselor comericiale ale celor doi. Sau sa raspund la fel: da, am “macar” habar ca acestia exista. Cum poate aroganta intrebarii garanta o cunoastere solida? Sau faptul ca am vazut/ tinut in mana/ sau chiar citit ceva de cei doi? Nu, aroganta este in cazul asta un semn al lipsei de respect.

    Trebuia sa cititi si comentariile: am spus deja ca nu este vorba de ce si cum se fac reducerile. Declaratia librarului poate fi oare greu de contrazis? Sau poate credeti ca ar fi mai usor de dovedit ca romanii cumpara din ipocrizie.

    “librarului Carturesti, care pana la urma a facut ceea ce face un librar bun: a fost sincer cu cititorii.” [adica a spus ca cititorii sunt caracterizati de ipocrizie?]

    Credeti ca sinceritatea face un librar bun? In articolul indicat pe ZF, la “Noi” si “Sadoveanu” librarii au fost sinceri: nici macar nu au auzit numele Hertei Muller. Sunt ei niste librari buni?

    Sinceritatea librarului nu garanteaza satisfactia cititorului. Este ca si cu credinta poate: poti crede orice cu sinceritate daca obiectul credintei tale nu este ancorat in realitate.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s