Eroii nu mor niciodata

Gest impresionant al fanilor timişoreni duminică seara pe stadionul „Dan Păltinişanu“: omagiu pentru cei ucişi la Revoluţia din 1989. Există momente pe stadioane în care amuţeşti. Te trec fiorii, nu mai poţi să spui nimic, decât cel mult să aplauzi.

Duminică, la Timişoara, a avut loc un astfel de moment. La pauză, întregul stadion a încetat aproape şi să respire după ce galeria a ridicat aproximativ o sută de bannere cu nume. Nume care pentru majoritatea dintre noi nu spun nimic, dar care înseamnă enorm pentru toţi. Sunt cei care au fost ucişi în decembrie 1989 la Timişoara. În mijloc, Opera, un alt simbol al Revoluţiei, îndoliată. Într-un colţ, o pânză albă este dedicată memoriei celor dispăruţi sau neidentificaţi.

“În fiecare an facem câte un eveniment în memoria oamenilor care au murit atunci. Trebuia să reamintim unora că acei oameni au murit pentru ca ei să se poată certa acum în parlament sau cu ocazia campaniei electorale”, a explicat Emanuel Cernescu, unul dintre suporteri. “Vrem ca nimeni să nu uite. E o onoare că, fie şi pentru câteva clipe şi într-un mod metaforic, acei Oameni au fost cu noi în peluză”, completează Silvian Radosav.

Într-un moment în care noţiunea de “suporter” a primit pe nedrept o conotaţie negativă, Timişoara e doar un episod dintr-un film care demonstrează contrariul şi care merită mai mult decât un colţ de pagină.

Sursa: mass e-mail message. 🙂 (via uica din Banat)

Gest impresionant al fanilor timişoreni duminică seara pe stadionul „Dan Păltinişanu“: omagiu pentru cei ucişi la Revoluţia din 1989

Există momente pe stadioane în care amuţeşti. Te trec fiorii, nu mai poţi să spui nimic, decât cel mult să aplauzi.

Duminică, la Timişoara, a avut loc un astfel de moment. La pauză, întregul stadion a încetat aproape şi să respire după ce galeria a ridicat aproximativ o sută de bannere cu nume. Nume care pentru majoritatea dintre noi nu spun nimic, dar care înseamnă enorm pentru toţi. Sunt cei care au fost ucişi în decembrie 1989 la Timişoara. În mijloc, Opera, un alt simbol al Revoluţiei, îndoliată. Într-un colţ, o pânză albă este dedicată memoriei celor dispăruţi sau neidentificaţi.

“În fiecare an facem câte un eveniment în memoria oamenilor care au murit atunci. Trebuia să reamintim unora că acei oameni au murit pentru ca ei să se poată certa acum în parlament sau cu ocazia campaniei electorale”, a explicat Emanuel Cernescu, unul dintre suporteri. “Vrem ca nimeni să nu uite. E o onoare că, fie şi pentru câteva clipe şi într-un mod metaforic, acei Oameni au fost cu noi în peluză”, completează Silvian Radosav.

Într-un moment în care noţiunea de “suporter” a primit pe nedrept o conotaţie negativă, Timişoara e doar un episod dintr-un film care demonstrează contrariul şi care merită mai mult decât un colţ de pagină.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s