Suntem in Antropocen

Conform unor geologi de la Universitatea din Leicester, pământul a intrat într-o nouă epocă geologică, numită Antropocen. Termenul (anthropos=om, cene=nou) a fost propus cu un deceniu în urmă de Crutzen, laureat al premiului Nobel pentru chimie. Aceşti geologi susţin că impactul omenirii asupra planetei a atins un nivel fără precedent, care ar putea altera planeta pentru milioane de ani. O nouă extincţie în masă ar fi parte a acestei epoci, cea de-a şasea din istoria Pământului. Alte caracteristici ale acestei epoci sunt creşterea masivă a populaţiei, extinderea urbană a megaoraşelor şi folosirea masivă a combustibililor fosili. Antropocenul ar urma Holocenului. Unii o propun ca perioadă ce ar urma Cuaternarului.

Sursa: University of Leicester (2010, March 26). Dawn of the Anthropocene Epoch? Earth has entered new age of geological time, experts say. ScienceDaily. Retrieved March 29, 2010, from http://www.sciencedaily.com/releases/2010/03/100326101117.htm

Cea mai puternica insecta

Onthophagus taurus este cea mai puternică insectă din lume. Scarabeul poate împinge de 1.141 de ori propria sa greutate ceea ce echivalează cu ridicarea de către o persoană de 70 de kg a unei greutăţi de 80 de tone.

Sursa: Queen Mary, University of London (2010, March 24). Pulling power points the way to world’s strongest insect — a dung beetle. ScienceDaily. Retrieved March 25, 2010, from http://www.sciencedaily.com­/releases/2010/03/100323212158.htm

O noua specie de dinozaur

O nouă specie de dinozaur a fost descoperit în Red Rocks din Utah. Scheletul acestei specii rare, denumite Seitaad ruessi, aparţine unor dinozauri pre-sauropozi ierbivori, care ar fi trăit acum 185 de milioane de ani. Se presupune că individul (vezi membrul stâng în foto; din păcate craniul nu a fost descoperit) ar fi fost surprins de o alunecarea a unei dune de nisip şi îngropat de viu, astfel încât nu a avut timp să se descompună şi a fost păstrat în gresie până azi. Numele dat speciei provine din limba Navajo (a doua populaţie de nativi americani ca mărime din SUA) şi face referire la o creatură legendară care îşi înghţea victimele odată cu cantităţi mari de nisip.

Problema cu această descoperire este ce anume căutau aceşti dinozauri ierbivori în imensul deşert jurasic. Cu ce se hrăneau ei în deşert?

Sursa (inclusiv foto):

Sertich JJW, Loewen MA, 2010 A New Basal Sauropodomorph Dinosaur from the Lower Jurassic Navajo Sandstone of Southern Utah. PLoS ONE 5(3): e9789. doi:10.1371/journal.pone.0009789

Ilustrator magic

Am cumpărat Viaţa (o colecţie de citate) de Paulo Coelho atras fiind de formatul acestei cărţi într-o superbă prezentare de la Humanitas: copertă cartonată cu supracopertă texturată. Ilustraţiile au fost realizate de Anne Kristin Hagesaether, un artist grafic din Norvegia. Am rămas impresionat de aceste desene care dau viaţă cărţii.

Ilustraţiile ei sunt compoziţii feerice, care îţi dezvăluie sufletul cald şi blând, de copil, al artistului. Impresionează mixul cromatic intens. Aparenta nefinisare a imaginilor, dată de tuşa evidentă este contracarată de inserţiunile migăloase. Efectul este crearea unei lumi magice, de basm, a unui dinamism al imaginii care îl cuprinde şi pe privitor. Pare că sunt mai atras de compoziţiile reci. Cele de mai jos nu sunt din carte.

The illustrations of Anne Kristin Hagesaether are fairy-like compositions which unravel the warm and mild soul of an artist-child. The intense chromatic mix is most impressive. Some images seem to be unfinished rhapsody, based on the obvious touch line, but this is counter-balanced by painstaking insertions. The effect is a magical word, which has a peculiar dynamism that incorporates the viewer. I seem to be attracted more by the cold pictures. The ones from above are not from the book of Coelho.

Photos are linked from Eastwink.co.uk. Please visit the artist’s gallery.

Rating 10/10

Un multivers?

În anul 2008 oamenii de ştiinţă au constat că nori întregi de galaxii se deplsează prin spaţiu cu o viteză de 3.600.000 km/h, viteză ce nu poate fi explicată de modelele actuale de distribuţie a materiei în Univers. Astfel, cercetătorii au făcut presupunerea că galaxiile ar fi sub presiunea gravitaţiei unei materii aflate în afara Universului cunoscut.  Adică această deplasare este un argument pentru existenţa multiversului.

În conformitate cu previzunile teoriei radiaţiei cosmice de fond (acea radiaţie rămasă ca urmare a big bang-ului) mişcările galaxiilor ar trebui să fie distribuite aleatoriu în toate direcţiile. După câţiva ani de studiu, datele arată că există o mişcare orientată particular, denumită de cercetători “dark flow”, adică curgerea întunecată. Asta ar implica fie scăparea materiei în afara universului, fie  o porţiune a universului cu parametrii diferiţi de cei din zona noastră. O altă presupunere susţine că poate fi vorba şi de influenţa unor părţi ale universului pe care nu le mai vedem azi  şi care ar fi acţionat în timpurile pre-inflaţioniste (înainte de expansiunea rapidă a universului timpuriu).

De remarcat faptul că presupunerile privind materia din afara universului cunoscut constituie o presupunerea foarte generoasă. Câte lucruri se cunosc despre materia neagră? Iar dacă nu cunoaştem îndeajuns distribuţia şi calitatea materiei din universul cunoscut cât de îndreptăţit e să vorbim despre altele? Oricum, rămâne de văzut ce descoperiri empirice se vor mai face şi cum vor fi interpretate prin intermediul fizicii teoretice.

În imagine: distribuţia galaxiilor în preajma Căii Lactee. Photo credit: NASA/Goddard Space Flight Center/Scientific Visualization Studio/Dr. T.H. Jarrett/IPAC/Caltech

Hiroshige

Utagawa Hiroshige: 1797-1858
Nume adevarat: Ando Tokutaro
Stil: ukiyo-e (xilogravuri policrome)
Combina cu poezia de tip kyoka
Teme: peisaje, femei.
Colaborari: Kunisada

Impresioneaza in special prin lucrarile care emana tristete, plictis, melancolie efecte obtinute prin implicarea fenomenelor meteorologice precum ploaie, ceata, zapada, vant (vezi Ploaie seara la Atake).

Galerie: aici

O autocritica

Thanks Ibolya F. for the cake. (Îmi place foarte mult blatul pufos de pandişpan şi crema de ciocolată negreţoasă – adică fără mult unt).

După 3 ani de blog mi-am propus ceva mai neobişnuit pentru a marca aniversarea. Ce aş schimba  la blogul meu.

1. Domeniul. https://liftingshadows.wordpress.com/ –  e cam lung. Răspuns: în momentul deschiderii blogului, nici nu prea ştiam ce o să fie. Era mai mult o distracţie şi nu se impunea achiziţionarea domeniului apoi hostingul etc. etc. După ce am început să mă gândesc la varianta asta, pur şi simplu adunasem prea multe vizite ca să renunţ la ele. 😀

2. Orientarea. Conceput ca un fel de playground personal şi menţinând oarecum conţinutul de jurnal, blogul nu are o orientare de nişă. Conţine aparent lucruri care pentru vizitatorul întâmplător nu merg prea bine împreună: ştiri din domeniul ştiinţei, recenzii de concerte, fotografii de la evenimente sportive sau de oriunde, gânduri personale şi un muzeu virtual. Aşa că o persoană care dă de bolog şi citeşte la un moment dat o ştire ştiinţifică, dacă se va gândi să revină pentru alte noutăţi va fi probabil surpinsă să descopere un review de disc sau nişte fotografii banale. Răspuns: în momentul în care mi-am făcut muzeul virtual am fost tentat să îl fac separat de blogul pe care mă prosteam (voiam să-l fac ceva “serios”). Am făcut chiar şi blogul însă am fost sfătuit să le las toate împreună de dragul sumarizării vizitelor. Aşa că împreună au rămas.

3. Comentarii. De-a lungul timpului nu am aprobat vreo 5 comentarii. Două erau injurioase. Trei erau ale unor auto-intitulaţi atei (unul era în Spam, aşa că nu ştiu exact ce era), dintre care unul era zeflemitor si autocontradictor iar altul făcea prea multă reclamă cu linkuri în mesaj. Răspuns: nu poate fi vorba de cenzură. Cum spune un prieten, a comenta pe un blog (chiar dacă are vizibilitate publică) e un privilegiu nu un drept solicitat cu aroganţă. De asemenea nu mă simt obligat să răspund la orice comment.

4. Identitatea. La început doar noi ştiam cine sunt. Am continuat aşa şi nu cred că am făcut niciun fel de abuz. Oricum, nici nu contează prea mult iar o identitate virtuală sigur e conturată.

Cam atât că m-am săturat.

ps: post-ul e de o auto indulgenţă evidentă. Măcar acum.

Pan Cogito

În copilăria mea nicio ţară nu îmi plăcea mai mult ca Polonia. Pe faianţa din bucătarie aveam un autocolant ce reprezenta două mere mari şi frumoase, galbene pe-o parte şi roşii pe cealaltă. Îl primisem de la nişte polonezi care treceau prin ţara noastră. Tot de la o maşină cu număr de Polonia am primit o machetuţă (=maşinuţă) mică şi albastră pe care o duceam peste tot cu mine şi care era maşinuţa mea norocoasă. Se înţelege că în perioada comunistă pre-decembristă acestea două, autocolantul şi maşinuţa, erau adevărate comori.

Institutul Polonez din Bucureşti este cred cel mai activ centru-promotor al unei culturi străine în România şi are cel mai semnificativ impact (blog aici). De câţiva ani urmăresc (şi particip la) evenimentele organizate. Dintre cele mai interesante au fost seara de muzică poloneză de la Teatrul Naţional Cluj-Napoca şi Expoziţia de caricaturi “Polonia vs. Crihană”. Săptămâna aceasta a avut loc un eveniment pe care l-am ratat de puţin (poze aici) dar m-am întors a doua zi pentru a-mi lua exemplarul din Pan Cogito de Zbigniew Herbert, unul dintre poeţii mei favoriţi (polonezi). Mai demult am încercat o traducere din Szymborska, nu ştiu câte de bine a ieşit. 😛

credit foto: Mira Marincaş

Deşi prezentarea grafică a volumului apărut la Paidea lasă puţin de dorit, sunt bucuros că această traducere există (necunoscând limba polonă). Neajunsurile au fost risipite de cadoul special din partea Institutului şi anume un Pan Cogito vorbit, o carte audio în lectura lui Marcel Iureş pe un fundal sonor muzical foarte potrivit. Este fără îndoială o interpretare de excepţie, aproape o piesă de teatru, un one-man-show magic care îţi provoacă imaginaţia.

Rating 9/10