O autocritica

Thanks Ibolya F. for the cake. (Îmi place foarte mult blatul pufos de pandişpan şi crema de ciocolată negreţoasă – adică fără mult unt).

După 3 ani de blog mi-am propus ceva mai neobişnuit pentru a marca aniversarea. Ce aş schimba  la blogul meu.

1. Domeniul. https://liftingshadows.wordpress.com/ –  e cam lung. Răspuns: în momentul deschiderii blogului, nici nu prea ştiam ce o să fie. Era mai mult o distracţie şi nu se impunea achiziţionarea domeniului apoi hostingul etc. etc. După ce am început să mă gândesc la varianta asta, pur şi simplu adunasem prea multe vizite ca să renunţ la ele. 😀

2. Orientarea. Conceput ca un fel de playground personal şi menţinând oarecum conţinutul de jurnal, blogul nu are o orientare de nişă. Conţine aparent lucruri care pentru vizitatorul întâmplător nu merg prea bine împreună: ştiri din domeniul ştiinţei, recenzii de concerte, fotografii de la evenimente sportive sau de oriunde, gânduri personale şi un muzeu virtual. Aşa că o persoană care dă de bolog şi citeşte la un moment dat o ştire ştiinţifică, dacă se va gândi să revină pentru alte noutăţi va fi probabil surpinsă să descopere un review de disc sau nişte fotografii banale. Răspuns: în momentul în care mi-am făcut muzeul virtual am fost tentat să îl fac separat de blogul pe care mă prosteam (voiam să-l fac ceva “serios”). Am făcut chiar şi blogul însă am fost sfătuit să le las toate împreună de dragul sumarizării vizitelor. Aşa că împreună au rămas.

3. Comentarii. De-a lungul timpului nu am aprobat vreo 5 comentarii. Două erau injurioase. Trei erau ale unor auto-intitulaţi atei (unul era în Spam, aşa că nu ştiu exact ce era), dintre care unul era zeflemitor si autocontradictor iar altul făcea prea multă reclamă cu linkuri în mesaj. Răspuns: nu poate fi vorba de cenzură. Cum spune un prieten, a comenta pe un blog (chiar dacă are vizibilitate publică) e un privilegiu nu un drept solicitat cu aroganţă. De asemenea nu mă simt obligat să răspund la orice comment.

4. Identitatea. La început doar noi ştiam cine sunt. Am continuat aşa şi nu cred că am făcut niciun fel de abuz. Oricum, nici nu contează prea mult iar o identitate virtuală sigur e conturată.

Cam atât că m-am săturat.

ps: post-ul e de o auto indulgenţă evidentă. Măcar acum.

Advertisements

2 thoughts on “O autocritica

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s