Ionatan Pirosca

Am finalizat profilul de autor pe GoodReads pentru poetul contemporan Ionatan Piroşca. Nu ezitaţi să vă alăturaţi acestei comunităţi şi să vă completaţi biblioteca (nu doar cea virtuală!) cu volumele poetului.

Link: GR_Ionatan_Pirosca

*din păcate veştile despre sănătatea poetului nu sunt îmbucurătoare poetul a trecut prin icoană

3 thoughts on “Ionatan Pirosca

  1. Dragii mei,
    din nefericire pentru toti cei care l-au ajutat pe Ionatan, fratele meu, pana acum si care ar fi dorit poate in amintirea lui sa o ajute pe Sorina, sotia lui, in continuare,va rog din tot sufletul, sa nu va grabiti ci mai bine, inainte de orice sa luati legatura cu fratele Pastor Marius, care va poate da mai multe detalii despre, de ce NU trebuie sa o faceti. Realitatea nu este asa cum, din dragoste pentru Dumnezeu si pentru ea, Ionatan a vrut sa para. Sorina nu a fost si nu este nici pe departe ceea ce el isi dorea sa fie. NU vreau sa intru in amanunte, ci doar va rog sa nu va grabiti si sa dati curs vreunei cereri de ajutor financiar acestei femei, pentreu ca nu numai ca nu are nevoie, dar tot ceea ce a ramas de la Ionatan, bani si lucrurile care i le-am trimis eu din Spania si sora mea din America, ii sunt mai mult decat suficiente pentru a-si continua linistita viata. In ultimele saptamani din viata, de fratele meu, eu am avut grija de el impreuna cu sora mea, Sorina nu facand altceva decat sa isi asume toate convrbirile telefonice care vizau ajutoare financiare, desi a obtinut toate drepturile de autor ale lui Ionatan, si aceasta santajandu-l in mod direct in prezenta mea, amenintandu-l ca nu va mai avea grija de el daca eu si sora mea vom pleca. De fapt exact acum o luna de zile, a trebuit sa merg in tara pentru a-l pazi de agresiunile ei verbale si fizice( ajungand pana acolo incat i-a lipit gura cu scoci pentru a nu-l lasa sa vorbeasca), comitetul bisericii fiind mijlocitor la impacarea lor, despartirea fiind iminenta. Regret sa va dau astfel de vesti, insa, trebuie sa se stie adevarul. Pentru orice informatie suplimentara, va rog luati legatura cu Pastorul Marius al bisericii baptiste din Braila unde Ionatan a fost membru adevarat, impreuna cu Sorina, care a stiut foarte bine sa disimuleze acest titlu demn pe care l-a avut Ionatan, de membru real al acestei biserici. S-ar putera sa se scrie o carte, cu suferintele prin care a trecut Ionatan, cat timp a fost insotit de aceasta femeie. Este un paradox, insa dupa ce s-a publicat cartea de poezii din care unele dedicate dragostei lui fata de ea, din inger, ea a devenit un demon.
    Este trist dar adevarat.
    In speranta ca v-am putut fi de un ajutor, va multumesc pentru atentie.
    M-as bucura daca cineva ar putea lua legatura cu pastorul Marius, si, mai ales cu editurile care i-au tiparit cartile, pentru ca, cele care Ionatan, a dorit si a plans cu lacrimi implorand-o pe Sorina sa le lase drepturile de autor, sunt fetele lui : Eva si Rebeca, din prima lui casatorie. Ceea ce aceasta femeie nu a conceput in nici un moment.
    Va rog inca o data sa faceti ceva in sensul acesta.
    Va doresc binecuvantarea lui Dumnez<eu si lumina Lui in permanenta peste inimile voastre.
    Cu sinceritate si dragoste frateasca,
    Emanuel Pirosca.

  2. Draga “frate crestin” si cumnat, dupa ce ai aruncat cu noroi in memoria celui care ti-a fost frate iar mie sot (sa nu uitam: DRUMUL SPRE IAD E PAVAT CU BUNE INTENTII iar FRUMUSETEA E IN OCHII PRIVITORULUI), il mai acuzi si pe pastorul nostru (pe care tu insuti l-ai dat ca referinta), pe http://slova-crestina.ro/poetul-crestin-ionatan-pirosca-a-intrat-in-vesnicie-la-numai-52-de-ani_2010_04_22/comment-page-1/#comment-5088 , ca nu stie ce vorbeste. Te asigur ca el cunoaste realitatea mult mai bine decat vrei tu sa o cunosti (iti mai aduci aminte cum, la ultima ta intalnire cu Ionatan precum si fata de sora ta, la telefon, ti-ai exprimat admiratia fata de cum mi-am ingrijit sotul?). Dumnezeu sa ne judece pe toti dupa faptele noastre, nu dupa vorbele bine mestesugite, menite a manipula oameni care nu au de unde cunoaste adevarul.
    Cred ca randurile de mai sus (pe care ai avut grija sa le postezi probabil pe toate site-urile crestine, in ura ta oarba si dorinta de a-mi face cat mai mult rau) arata extrem de clar ce fel de om si crestin esti. Orice alt comentariu este de prisos. Sa te ierte Dumnezeu, sa te ierte Ionatan (de acolo, de unde este) si ma rog la Domnul sa te pot ierta si eu pentru murdaria din sufletul si mintea ta…
    Pentru conformitate, voi posta pe blogul meu (cat de repede va fi posibil) marturia surorii tale, la serviciul de inmormantare (a propos de faptul ca esti “purtatorul de cuvant al familiei”)… Unde este adevarul? Cand mintiti si cand prezentati lucrurile in adevarata lor lumina? Unde va sunt valorile crestine?!
    Oamenii poate ca inca nu stiu; dar Dumnezeu stie; si El nu uita… AMIN!

  3. Dragii mei,
    Trebuie să recunosc eroarea în care am căzut în intervenţia mea pe net, dupa moartea fratelui meu, Ionatan Pirosca. După cum mă aşteptam, reacţia voastră a fost promtă şi binemeritat critică. Ceea ce mă determină acum să rectific tonul meu dur şi brutal cu care m-am exprimat atunci. Explicaţii ar fi destule, însă nu ar avea sprijinul Cuvântului lui Dumnezeu. Nu ştiu de fapt, nici cât afost sprijinit în replicile voastre. Ce este drept este că eu am greşit primul, şi pentru aceasta îmi cer iertare tutror care nu au văzut cu ochi buni sensul mesajului meu. Înţeleg reacţia tuturor. E normal ca cineva, oricare ar fi el, din afara situaţiei, să nu vadă decât o doza de răutate în tonul meu de atunci, şi nimic altceva. E normal de asemenea, şi omeneşte, ca cineva să nu dorească decât ca, în urma lui Ionatan, să nu rămână decât imaginea idilică lăsată în mod intenţionat de el, nu pentru că nu ar fi avut altceva de spus ( de fapt ni le-a spus şi nu o dată), ci pur şi simplu, pentru că era obligat de circumstanţe, să lase lucrurile aşa. Şi mai normal, este că nu ar ajuta pe nimeni să ştie altceva decât se ştie oficial. Este adevărat că nu foloseşte nimănui să cunoască în amănunt, cruda realitate pe care am trăit-o şi o trăim noi, familia lui dupa plecarea lui la Domnul, dar mai ales, ceea ce a trebuit să sufere el, pentru a păstra aceste aparenţe. Durerea noastră, este că el nu a putut lăsa clare toate lucrurile în urma sa, forţat repet, de circumstanţele pe care, dacă le-ar fi bănuit, nu ar fi evitat să le elimine de la început. Regretele lui, au fost prea târziu exprimate, pentru a mai putea repara ceva. Deşi, îşi iubea fetele mai mult decât orice şi mai ales oricine, nu le-a putut oferi ceea ce sufletul lui îşi dorea cu adevărat. Dorinţele lui, au fost tocate în mod sistematic, în teascul suferinţelor lui. Dar vreau să mă opresc aici, înainte să mai intru în amănunte, şi a cădea în aceeaşi eroare, ştiind prea bine şi cunoscând deja, reacţiile voastre contradictorii, la orice adevăr revelat despre suferinţele lui Ionatan, majoritatea dintre voi, nedorind să cunoască această realitate, neinteresându-vă de suferinţele create lui şi apoi nouă ca familie. Atunci, este adevărat, nu am vorbit în numele familiei, sperând că vor fi în sentimentul meu. De data aceasta însă, cu toţii sunt de acord cu această rectificare. De aceea o fac, nedorind să vă mai duc în faţa cestei crude realităţi, lăsându-L pe Dumnezeu, să scoată El la lumină această realitate, la timpul hotărât de El tot acest timp de suferinţă, care din păcate nu a încetat, şi nu va înceta, până în ziua când El, va hotărî să ia cuvântul, şi să vă lămurească pe deplin, în felul în care El şi numai El ştie să o facă. Mi-ar fi plăcut însă, ca cei care s-au grăbit să mă critice, să fi venit o oră, doar o oră, şi să mă însoţească, în momentele în care a trebuit să mă lupt cu semipareza mea, dobândită anul trecut în urma a două infarcturi cerbrale, pentru a-l ajuta pe fratele meu, să se ridice, să fie dus la baie, la masă şi la spital. Ar fi fost o bucurie pentru mine, să mă fi însoţit unul măcar dintre cei care consideră mizerii toată expunerea mea, în săptămânile când a trebuit să dorm pe jos lângă fratele meu, pentru a-l întoarce de pe o parte pe cealaltă, să îl veghez nopţi în şir, dar nu pe patul de spital, neavând loc de altfel, să il ridic cu o singură mână, cealalta neservindu-mi la nimic, pe un picior, celălalt fiindu-mi ca de lemn, pentru a-l duce nopţile la toaletă, să îi dau să mănânce, să îl schimb, şi multe altele, toate acestea, fără să pot răspunde întrebărilor asistentelor şi medicilor din spital, unde îi este soţia, sau dacă are soţie. Răspunsul, nu l-am putut da, şi mă bucur că acum, văzând atâţia supăraţi de mizeriile mele, pot să le cer să le răspundă ei, adică voi, unde era soţia lui atunci, fiind după câte se pare, apărători ai tăcerilor misterioase. Şi poate că dacă m-ar fi însoţit unul doar dintre toţi aceştia în momentele cele mai grele pe care le-a putut avea Ionatan, şi în acelaşi timp să vadă şi să simtă, ceea ce putea transmite soţia lui, în primul rând lui ca soţ, şi apoi mie ca frate al lui, ar fi înţeles că mizeriile, au fost generate de altcineva şi nu de mine. Greşeala mea este că, eu, în loc să le arunc în marea uitării, să iert şi să iubesc cum fratele meu a putut să o facă, am scăpat punga pe jos, s-a spart şi acum, adun cu greu gunoiul.
    Nu m-am putut sui după el! A urcat un munte, pe care eu, nu ştiu când am să-l pot urca. Mă bucură gândul, că el m-a iubit, şi acolo sus, mijloceşte pentru mine la Tatăl, împreună cu Cel pe care L-a slăvit cât a trăit pe acest pământ.
    În final, nu vreau decât să îmi cer umil iertare tuturor acelora care au fost deranjaţi de stângăcia mea, au strâmbat din nas de mirosul gunoiului greu, şi au trecut mai departe în grabă, nedorind să fie afectaţi în vreun fel de situaţia aceasta destul de penibilă.
    Regret de asemenea, şi îmi cer iertare în numele celor care, în mod deliberat, şi din vina mea,au luat atitudine faţă de sora mea, precipitându-se în a se implica în apărarea disimulată a unei fiinţe care are nevoie ca noi toţi de mântuire, încercând fără a reuşi, să se creadă că intenţia lor este de a păstra imaginea lui Ionatan nealterată. Însă ceea ce probabil nu au înţeles încă, este că ionatan este apărat de ceea ce a scris peniţa lui de-alungul anilor, şi nu de ce scriu acum peniţele unora, care nu fac altceva decât să zgârâie memoria albastră şi clară a fratelui meu precum a cerului din ochii lui senini, care au sfidat moartea şi care acum stau în prezenţa lui Dumnezeu, bucurându-se de imaginile binecuvântate ale împăraţiei Lui.
    Închei cu câteva versuri ale cuiva care a trecut prin încercări şi mai mare decât ale familiei noastre:
    Din pâinea mea am dat altora
    Făr să mă tem că mă înşel.
    Răsplata? M-am ales cu piatra!
    De ce aşa? O ştie El!
    Doresc binecuvântarea lui Dumnezeu peste fiecare dintre voi!
    Cu dragoste sinceră, Emanuel

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s