“Duel” savuros Liiceanu-Plesu la Cluj

Azi la sediul Humanitas Cluj a avut loc lansarea jurnalelor lui Gabriel Liiceanu si Andrei Plesu. Au fost momente sublime, încărcate de bogăţie – aş putea sta ore în şir să îi ascult. Discursul dlui Liiceanu s-a axat pe universalitatea trăirilor afective ale oamenilor şi a fost puţin mai “sobru” decât cel al dlui Pleşu care a vorbit mai mult despre jurnal(ul său) şi aproape m-a convins să ţin şi eu unul. Episodul savuros a avut loc după ce Liiceanu a citit un pasaj din însemnările sale, fiecare dintre cei doi exprimându-şi părerea asupra acestui text, fiecare replică aproape fiind însoţită de râsul sănătos al publicului.

Am auzit (nu doar în această ocazie) mulţi spunând lucruri de genul “Sunteţi autorul meu favortit” sau “Sunt cea mai mare admiratoare a dvs.“, eu prefer să îmi exprim admiraţia într-un mod mai subtil. [De ex., Ancăi Mizumschi i-am dus să îmi dedice o poezie din volumul de pe LiterNet, lucru care i-a atras imediat atenţia]. Azi am ales să cer o dedicaţie din partea Dlui Liiceanu pe o carte foarte dragă mie, care a fost tradusă şi comentată de acesta – Phaidros sau despre frumos, într-o superbă ediţie Humanitas. Mi-a spus că e o carte deosebită, realizată grafic de un sârb care a lucrat la fiecare rând al cărţii iar numele lui Platon este scris cu nişte caractere unice. L-a oprit şi pe dl Pleşu din activitatea intensa de dedicare a cărţilor pentru a-i arăta acest volum.

Sample-uri audio ale celor doua discursuri:

Liiceanu

Plesu

Advertisements

Comentarii la Mecanica Inimii

Am reusit sa termin de citit cartea mai repede decat ma asteptam; mentionez ca a fost a 2-a sau 2 3-a carte citita in format electronic. Fluenta remarcabila a textului mi-a facilitat asadar lectura. Nu o sa fie o recenzie ci mai degraba cateva idei pe care le-am notat “la cald”. In general mi-a placut destul de mult aceasta carte insa am fost si dezgustat de cateva insertii.

“Each beat of your heart is a small miracle.” Unele lucruri par nesemnificative, banale insa daca te gandesti mai bine la ele iti dai seama de ce bogatie ascund. Viata insasi este un miracol si inima (fizica) este pompa care ne mentine in viata. Ganditi-va la anatomia si fiziologia inimii si apoi intrebati-va daca un asemenea organ putea aparea din nimic sau ne sugereaza un plan in spatele materiei.

“Dreams have a hard time surviving when confronted with reality.” Cred ca un asemenea avertisment este util de luat in seama cu atat mai mult cu cat aceasta carte te indeamna la visare. “All love’s pleasures and joys are paid for one day with suffering. And the more passionately you love, the more your pain will increase. It might survive the intensity of pleasure, and beyond. But it is not robust enough to endure the torment of love.” Acest paragraf poate fi adus ca argument pentru tipul de dragoste pe care il are in vedere (in principal) aceasta carte.

E interesanta si ideea (testata “in teren”) cum unii oameni isi pot sustine fericirea autocompatimindu-se: zicea Madeleine ca trebuie mereu si mereu sa plangi si sa iti consumi lacrimile daca vrei sa fii fericit. Aceasta afirmatie arata din nou tipul de dragoste indreptata spre propria persoana, spre satisfacerea eului. S-ar putea ca M. sa fi trait o asemenea poveste.

Mecanicism vs. emotii. Un ceasornic este mecanica pe dinafara si emotie pe dinauntru. Adica noi vedem un rezultat, si anume ceasul, care este ceva inanimat, fara viata in el insusi dar care avea in spate munca si pasiunea unui creator. Emotia este asadar ascunsa. Cu oamenii nu trebuie ca lucrurile sa stea asa: chiar daca unele forme ale mecanicismului par sa fie reinviate sub forme noi, monistice. Noi suntem mai mult decat materie. Oamenii sunt mecanica pe dinautru si emotie pe dinafara. Noi avem o functionalitate, insa daca nu ne exprimam in cadrul unor relatii interumane, ruginim. Sentimente ca dragostea trebuie sa fie exteriorizate, nu trebuie ascunse deoarece acestea vor ajunge sa dauneze. Mai tarziu, cand Jack este in tren spune “I’ll be sick if I don’t speak to somebody.” Dragostea dulce din interior, daca nu este marturisita, nu este revarsata asupra obiectului ei, ajunge sa produca multa amaraciune in inima. In timp, Jack afla ca “Falling in love can’t be as terrifying as finding yourself alone on some ghost train with Jack the Ripper.” Invata ca sunt lucruri mai rele decat a te indragosti.

Jack: I get the impression their hearts need the care of a good clockmaker even more than mine does. Uneori daca suntem suficient de empatici si cu nevoile celor din jur vom vedea ca sunt oameni care sufera mult mai mult ca noi. Intodeauna vom avea pe cine sa ajutam.

Bun, si acum la partea care m-a dezgustat. Prezenta acestui aspect in minunata poveste il gasesc foarte dezamagitor. Aproape ca ma face furios. Subtilitatile erotice le gasesc dezgustatoare nu din cauza obscenitatii lor ci din pricina faptului ca sunt proiectate asupra unor personaje infatisate ca si copii. Gasesc ca abordarea autorului este perversa.

Rating: 6,5/ 10

Picturi rupestre la Coliboaia

O echipă de speologi români a descoperit în Peştera Coliboaia din Munţii Apuseni (jud. Bihor) o serie de picturi rupestre a căror autenticitate a fost confirmată de o echipă de specialişti francezi. Aceste picturi, a căror vârstă a fost estimată la aproximativ 25.000 de ani, înfăţisează “un bizon, un cal, posibil o felină, unul sau două capete de urs şi doi rinoceri”. Peştera este deosebit de interesantă şi fiind inundată pe mai multe sectoare se recomandă a fi explorată de către speologi experimentaţi. Peştera Coliboaia se află în administrarea Muzeului Ţării Crişului.


Aceste picturi rupestre, cele mai vechi din Europa Centrală contrazic anumite teorii despre aşa numiţii oameni primitivi. Autorii acestor picturi, care trăiau probabil în peşteri, nu erau nişte sălbatici ci aveau un simţ artistic precum oamenii de azi.

Administrarea peşterii de către Muzeului Ţării Crişului din Oradea este deosebit de problematică întrucât această instituţie (probabil din lipsă de fonduri) nu are capacitatea de a-şi administra propriile clădiri şi colecţii din Oradea, Palatul Baroc fiind închis pentru public încă din 2006.

Photo: Federatia Romana de Speologie

Fundamentalismul ateu şi negarea divinului

Din categoria “noutăţi editoriale”:

Cartea lui Alister McGrath, The Dawkins Delusion?, a apărut la editura Curtea Veche în cadrul secţiunii Ştiinţă şi religie. Editura demonstrează astfel imparţialitate în abordarea chestiunilor de militantism antireligios cartea fiind un răspuns la “schizofrenia” profesorului de zoologie [sic] de la Oxford, Richard Dawkins, tradusă sub titlul Himera credinţei în Dumnezeu.

Volumul se poate comanda de aici şi prognozez că stocul se va termina repede (deşi este vară), la fel cum s-a întâmplat şi cu Limbajul lui Dumnezeu de Francis Collins.