Scrisoare

Dragă A.,

M-am bucurat nespus să te văd. Chiar şi dacă numai pentru 5 sau 10 minute. Mi-a făcut tare bine deşi nu ştiu cât de bine imi va fi. Erai adorabilă în rochiţa ta neagră şi balerinii tăi roz-ţipător. Este motivul pentru care sunt confuz şi nu desluşesc cine e de vină pentru regresia mea: Tu sau Cioran. Era ziua în care am început să devorez Silogismele Amărăciunii, ISBN 9789735021917, broşată, complet neagră şi cotorul… exact: de un roz-ţipător.

Nu regret că nu mai sunt ce-am fost dar mi-e un dor nebun după mine. Disperarea mea de acum e una decentă. Extrag din mâhnire câteva gânduri doar, pentru că, iubind-o nespus, nu i-am îngăduit minţii s-o secătuiască iscodind-o.

Regret doar că îmbăţişarea nu a durat mai mult. Şi lacrimile? Lacrimile… Oferta mea rămâne: dacă nu reuşim, îmi păstezi un loc lângă tine în avionul spre America.

Al tău,
m.