Biblioteca publica

De vreo doi-trei ani încoace îmi tot propun să mă înscriu (din nou) la biblioteca publică din Cluj-Napoca, dar parcă niciodată nu am fost suficient de hotărât. Anul acesta am fost convins: cu ocazia “Săptămânii naţionale a bibliotecilor” bibl. Octavian Goga oferă înscrieri gratuite, dar şi mai mult, oferă “o carte pentru fiecare”. Ca să marchez evenimentul, am zis să fac o scurtă istorie personală a relaţiei mele cu bibliotecile.

Îmi amintesc că prima dată am mers în biblioteca şcolii generale în clasa a V-a şi am început împrumuturile cu Jules Verne – Copii căpt. Grant şi Lewis Manly – Valea Morţii. Îmi plăcea să mă plimb printre rafturi şi să îmi aleg cărţi sau uneori doar să le răsfoiesc. Apoi, având în vedere nevoia unui “mai mare fond de carte” am mers şi la biblioteca de cartier însă nu îmi plăceau prea mult bibliotecarele cu comportament de pension de parcă făceam ceva rău în bibliotecă. Astfel, înainte de a termina gimnaziul am renunţat să mai împrumut.

În poerioada liceului am împrumutat mai puţine cărţi însă am “migrat” spre sala de audiţii a bibliotecii, situată pe strada Kogălniceanu – palatul Teleki. În acelaşi timp începeam să experimentez sala de lectură din BCU Lucian Blaga folosindu-mă de permisul unei prietene mai mari, deja studentă. Nici în facultate nu am neglijat biblioteca, pe lângă cea centrală împrmutând în funcţie de interesele mele din alte nouă biblioteci aparţinând UBB.

Fără îndoială, cea mai frumoasă bibliotecă la care am fost înscris (de la începutul perioadei ei de funcţionare şi până la sfârşit) a fost Biblioteca Fără Fir (BFF) un priect al fundaţiei NOI CITIM, cu implicarea firmei Oriflame. Nu ţin minte să fi împrumutat foarte multă lume, însă cărţile erau cele mai bune de pe piaţă: ultimele apariţii editoriale de la cele mai bune edituri din ţară. Cărţile erau noi. Îmi amintesc dulce-amărui (deosebită plăcere dar şi regeret că proiectul s-a sfârşit) cum mergeam după cărţile venite special pentru mine la sediul Oriflame, unde într-o parte erau aşezate frumos titlurile disponibile, iar în cealaltă parte frumoase tinere domnişoare dichisite & cochete se ocupau de bunul mers al industriei cosmetice. Să tot stai şi să te bucuri de o aşa ambianţă! Fete şi cărţi. Oh…

 

Aşadar, azi mă înscriu la biblioteca judeţeană şi datorită cadoului din partea bibliotecii (ok, e mai mult decât o carte). Titlurile oferite gratuit cititorilor sunt publicate în general înainte de 89 şi foarte prăfuite însă iată ce am salvat: trei titluri de popularizare a ştiinţei: Weinberg, Schrodinger şi Gamow; un album de artă al unui sculptor de care nu am auzit Victor Roman, pe care l-am zărit printre teancurile de cărţi şi am crezut că este vorba despre Mircea Roman; un album al grupului de artişti slovaci IRWIN; volume de poezii: Jebeleanu BPT, R. Tagore – nu de mult m-am uitat la un volum de-al lui într-o librărie, şi sonete de Radu Carneci (necunoscut până acum pt. mine). Am luat şi un volum penta-lingv de Eminescu, o broşură cu m-ţii Vrancei – valoroasă datorită hărţii turistice de detaliu incluse care sigur nu se va mai edita vreodată – şi o versiune elegantă a Meşterului Manole (după cum se vede în poză).

Thanks L. for the tip.

Scara

Scara este o instaliaţie publică realizată şi concepută de un grup de artişti clujeni. Aceasta a fost amplasată în Turnul Croitorilor folosindu-se palierul metalic interior al construcţiei ca un plan care delimitează clar – poate chiar şi axiologic – cele două părţi ale Scării. În partea de jos, asamblajul este consituit din patru laturi (cele patru evanghelii biblice), fiecare latură având câte trei scări (cei 12 apostoli). Fiecare scară individuală este legată în partea superioară de scăriile părţii corespunzătoare, cu excepţia uneia singure, care nu îl reprezintă pe Matia ci pe Pavel (a se observa ţepuşul din călcâiul scării). Unitatea între elementele constitutive nu este astfel desăvâşită, acesta fiind un deziderat atins la nivelul următor. Având în vedere calitatea materialului (lemnul) cred că “unitate în diversitate” este o temă falsă în înţelegerea lucrării. 

Un aspect mai dificil de înţeles este lipsa sprijinirii Scării pe pardoseală. Răspunsuri precum surprinderea devenirii într-o fază avansată sau neancorarea în teluric a vieţii par nesatisfăcătoare. În Geneza dar şi în Noul Testament scara porneşte de la pământ spre cer şi nu invers. Partea de jos este despărţită de partea de sus printr-un material care sugerează impenetrabilitatea. Cu alte cuvinte, “aici” este separat de “acolo”. Cele două stări nu sunt interconvertibile iar sensul devenirii este unic. Scara de sus e perfectă, dreaptă, fără zbârcitură. Odată atinsă starea de excelsis, nu mai poate fi pierdută. Toate scările sunt acum unite într-o diademă cu irizaţii de metal preţios, neperisabil. De asemenea, perimetrul din interiorul Scării este acoperit cu iarbă proaspătă. Verdele, precum şi umezeala (prezenţa apei) sugerează într-un mod destul de evident triumful Vieţii. 
 
Lucrarea este una de excepţie şi poartă în sine un efect emoţional. Singurul neajuns este lipsa posibilităţii observării întregului. Dar poate că această fragmentare pe nivele este una care corespunde ideii din spatele proiectului. 

Photos by LiftingShadows (c) 2011

Diversificare

Am început azi să citesc Biblia cu ilustraţii de la Ed. Litera, în traducerea (după Septuaginta) şi diortosirea lui Bartolomeu Anania. Introducerea de două pagini a fost impersionantă, traducătorul reuşind nu doar să ofere informaţii despre Pentateuh dar şi să facă o apologetică a autenticităţii ei împotriva teoriilor documentare. Am început de asemenea şi o traducere a Noului Testament într-un formnat de-a dreptul superb, care păstrează pe lângă textul ebraic şi scrierea de la coadă la cap.

Carti de la Gaudeamus

Cam astea ar fi achiziţiile din anul acesta de la târgul de carte Gaudeamus din Cluj. Wishlist-ul meu cuprindea titlurile de la Ed. Casa Radio, în principal Vârsta semnului de Gellu Naum – la preţ cu 33% mai mic decât în librării. Am avut parte şi de o surpriză, Un arhanghel murdar de funingine – Ana Blandiana, ediţie de mult epuizată la editură, a fost returnată de o librărie şi astfel am reuşit să o iau. Descoperirea (=câştigul) de anul acesta a fost ediţia a II-a a Artei lăutarilor de Sherban Lupu: cele două discuri conţin piese de Bartok, Sarasate, Musorgski ş.a. – deci vă imaginaţi.

La Urania – LeClezio am avut o dilemă: ce ediţie să iau având în vedere că Art a publicat-o în două ediţii. În cele din urmă am optat pentru cea din <biblioteca ideală> întrucât cred că este mult mai elegantă (chiar dacă Raga şi Peştişorul de aur le aveam în ediţia “clasică”).

Biblioteca japoneză am îmbogăţit-o cu trei titluri: un superb album cu stampe, unul cu caligramele Rodicăi Frenţiu şi o carte despre ceai. Tot la capitoul artă intră şi un abum de arhitectură, o direcţie în care fac paşi timizi sau chiar dau înapoi (prietenele ştiu de ce).  M-am bucurat şi de Locuirea cu stil (Irina Petraş) un album cu “locuri ale memoriei culturale transilvane”).

Tatăl meu a trecut şi el pe la târgul de carte şi mi-a adus un interesant volum referitor la călătoria lui Nichita Stănescu prin Maramureş, cu un amplu material fotografic în care mai apar alături de imaginile cu “Îngerul blond” şi Marin Sorescu, Adrian Păunescu, etc. Thanks Dad! 😀

Spatiile verzi in Cluj-Napoca

La capitolul metri pătraţi de spaţii verzi pe cap de locuitor, Cluj-Napoca se află mult sub media pe ţară.  Dacă această medie este de 10,4, la Cluj sunt raportaţi 3,8 metri pătraţi pe cap de locuitor, chiar mai puţini decât în 2008, când erau 4,3 metri.

Sursa: Adevărul.ro

Graficul a fost preluat din studiul Managementul Serviciilor Publice 2010, efectuat de Institutul pentru Politici Publice.