Teorema lui Almodovar

Întodeauna te îndrăgosteşti de formă, dar forma nu este decât aspectul care cuprinde altceva. De ce nu ne putem îndrăgosti de esenţă? Mă consolez spunându-mi că forma exprimă esenţa şi că esenţa iubeşte forma.

Cea mai persistentă întrebare după ce am terminat cartea a fost dacă autorul este într-adevăr un tânăr auto-claustrat după un accident de maşină care l-a desfigurat. Antoni Casas ros s-a apucat să scrie şi pentru a găsi sărbătoarea din centrul vidului, după cum îl citează pe poetul Juarroz. Accidentul intervine după absolvirea colegiului şi anihilează pespectiva de succes profesional şi familial care îi stă înainte. Cum te regăseşti după un eveniment unic care îţi schimbă complet modul de viaţă? Care îţi este percepţia asupra ta însuţi cănd ţi-ai piedut faţa – elementul asociat cel mai bine cu eul tău?

Teorema lui Almodovar este tot una cu ecuaţia dorinţei. Am perceput romanul ca fiind străbătut de o falie: in prima parte este meditativ, propune multe teme de gândire şi esenţializează concepte. Apariţia cerbului desparte cartea în două, în această a doua parte imaginarul se împleteşte cu realitatea lucru care însă nu contează. La fel cum nu contează nici identitatea autorului sau starea lui fizică. Tot ceea ce este important se află în carte. Există şi o parte obscenă a romanului însă este pusă în doar două pagini. Comportamentul deviant – relaţia cu un/o transexual(ă) – pe de-o parte este de înţeles dată fiind foamea teribilă după acceptare.

Rating: 8/10

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s