Tudor Campean

Surreal images from a young Romanian artist. The exhibition can be seen until 8 of Nov in Cluj. More about the artist please read here.

Advertisements

Cum a fost la Bookfest I Cluj-Napoca

Puncte tari/ puncte slabe (fără a le delimita clar, las asta la aprecierea fiecăruia):

Locul de desfăşurare – Cazinoul – a fost foarte inspirat ales din punct de vedere al “locaţiei”. Clădirea (reabilitată la sfârşitul lunii mai), amplasată în parcul central, a facilitat şi participarea persoanelor care au ieşit doar pentru o plimbare de sâmbătă sau duminică. Spaţiul expoziţional a fost însă destul de redus ceea ce a făcut să nu fie prezente foarte multe edituri (Polirom şi Art au fost doar reprezentate de către libraria Humanitas Nicolae Steinhart respectiv Bookcorner). Oferta de carte nu a fost suficient de diversificată, nu am identificat prea multe noutăţi sau rarităţi.

Preţurile nu au fost foarte atrăgătoare. Humanitas şi Polirom doar câte 10% (în condiţiile în care Humanitas are cel puţin o dată pe lună noaptea cărţilor deschise cu reduceri similare iar la Polirom cei din club au reduceri mai consistente). Reduceri mai bune au oferit Curtea Veche (“până la” 50%), Nemira (50% – doar în ultima zi), Art -25% şi Logos -25 %. Editura locală Eikon a avut de asemenea preţuri foarte bune: am cumpărat Mircea Eliade – Meşterul Manole la preţul de 10 lei (!). La Rao preţurile rămân exagerate (La hojarasca lui Marquez la 35 lei) cu tot cu reducerea de 15% pentru prima carte achiziţionată. De asemenea am observat că pe volumele Povestea lui Despereaux au fost aplicate preţuri mai mari peste preţuri anterior reduse. Rămân la părerea că nu este necesară prezenţa standurilor de CD-uri de mâna a doua, deşi am văzut oameni care mai cumpărau pliculeţele la 3 lei.

(vedere de ansamblu într-o perioadă mai puţin aglomerată)

Organizarea mi s-a părut în general foarte bună. Programul stabilit al evenimentelor a fost respectat şi nu s-a făcut abuz de maculatură (fluturaşi şi alte tipuri de tipărituri inutile). Interesantă şi ideea unui cinema in situ, deşi nu cred ca a atras prea mulţi spectatori. Standul Humanitas a fost cel mai aglomerat.

Câştigul cel mai de seamă au fost întâlnirile cu scriitorii organizate de editurile Curtea Veche şi Humanitas/ Polirom. Au fost memorabile întâlnirile cu Andrei Pleşu, HR Patapievici, Andrei Papahagi, Alexander Baumgarten. Cred că din punctul acesta de vedere, Bookfestul a fost cel mai important târg de carte din Cluj pe anul 2012.

Mi-a plăcut şi mica expoziţie cu afişe dedicate Bookfest-ului.

Achziţiile au fost mai puţine ca de obicei: albume de artă Tribuna Graphic, o traducere de Gellu Naum, fatraziile lui Foarţă, minunatul Eliade, un volum de dezvoltare personală de la CV (până unde mă mai dezvolt?!) şi autografiatele Pleşu, Patapievici şi Papahagi. 😀

Rating: 8/10

Andrei Plesu la Bookfest Cluj

O atmosferă deosebită la întâlnirea cu Andrei Pleşu: cititori de toate vârstele dar am remarcat în special femei şi bărbaţi peste care au trecut anii dar care au păstrat o eleganţă şi rafinament în ţinută: old fashioned folks, pentru o secundă ma simţeam înconjurat de eleganţa anilor 30-40.

Cuvântarea domnului Pleşu a fost revigorantă  şi spumoasă (ca de obicei). Încerc mai jos sa reproduc câteva din ideile emise. Citarea este aproximativă.

Am impresia că s-ar cuveni să mutăm capitala ţării undeva în Transilvania. Si aşa, ideea de a o stabili la Bucureşti a aparţinut turcilor. Clujul are un aer care îmi lipseşte la Bucureşti, mă face să mă simt bine şi nu spun asta ca o curtuoazie datorată gazdei. Uităndu-mă la copertele cărţilor mele am impresia că scriu mereu aceeaşi carte. Aşa şi este. Nu ştiu să fac altceva decât să scriu. Nu pot spune cu un ton definitiv că viaţa e frumoasă. Însă frumuseţea apare tot timpul în viaţă dacă ştii să o vezi. 

Jurnalismul în România este pe cale de dispariţie. Jurnaliştii nu sunt decât nişte propagandişti, şi de o parte şi de cealaltă. Ceea ce pretind eu jurnaliştilor de mâine este independenţa, neangajarea politică şi să se gândească la limba română când scriu. Eminescu şi Caragiale făceau şedinţe de analiză gramaticală în redacţie. Limba română de proastă calitate este unul dintre lucrurile care strică frumuseţea vieţii. Nu sunt împotriva evoluţiei limbii dar nici nu cred că un substitut barbar se impune cuvintelor limbii române. 

După care domnul Pleşu a trecut la autografe, ceea ce probabil că încă mai face şi la ora asta. 🙂