Un nou album Mihaela Marin

Azi a fost lansat albumul de fotografie de teatru Chekov-Shakespeare-Bergman văzuţi de Andrei Şerban, beneficiind de prezentarea frumoasă a lui George Banu. Provocat fiind de domnii Gabor şi Visky, acesta a vorbit despre relaţia complexă şi fragilă dintre teatru şi fotografie în general, despre spectacolele lui Andrei Şerban dar şi despre talentul fotografic al Mihaelei Marin.

https://i0.wp.com/i294.photobucket.com/albums/mm109/aerugis/MM.jpghttps://i1.wp.com/i294.photobucket.com/albums/mm109/aerugis/MihaelaMarin.jpghttps://i0.wp.com/i294.photobucket.com/albums/mm109/aerugis/Lansare.jpg

Insula castigatoare

Spectacolul Teatrului Naţional din Cluj INSULA, după Gellu Naum, spectacol-concert de Ada Milea, a obținut Marele Premiu al Festivalului de Dramaturgie Contemporană de la Brașov.

Juriul celei de-a XXIV-a ediții a festivalului a fost format din criticul de teatru Andreea Dumitru și actorii Mircea Diaconu și George Ivaşcu.

via Teatrul National Cluj-Napoca. 

Ciprian Mureşan la MACluj

Ieri a fost vernisată la Muzeul de Artă Cluj expoziţia conceptuală (sau nu) organizată de Ciprian Mureşan. Intrând în sălile muzeului te frapează diversitatea sculpturilor pe care le întâlneşti: mărime, stil, material, vârstă. Însă gravurile artistului clujean se află sub aceste sculpturi asigurând cadrul (delimitat psihologic) în care sculpturile inter-relaţionează. Aspectul indedit constă în faptul că aceste sculpturi sunt coborâte la nivelul solului, nu se află pe postamente. Se poate spune că avem de-a face cu o  prezentare de istorie a artei. Însă aceste greutăţi sunt oare ele inerte? Sau comunică ceva după atâţia ani? S-a pierdut mesajul lor emoţional? Bruiajul postmodern le-a răpit funcţia? Nici nu vorbesc, nici nu văd. Dar ele atârnă greu asupra acelor gravuri care ajung de fapt să le susţină şi să le dea sens. Semnificaţia şi funcţia vin din afara lor, le este conferită de către artist. Ciprian Mureşan a expus la Tate Modern (unde am avut ocazia să văd anul acesta fabuloasa expozitie a lui Damien Hirst), SF MoMA, Moscova.

Photos by LiftingShadows 2012

Asupra romanului

Un text (nu chiar programatic dar excelent) de Geo Bogza. Sublinierea îmi aparţine. Din Urmuz, an I nr 3, 1928.

Romanul este un vehicol vertiginos. Instalat comod între două pagini el te duce dincolo de realitate. Sportul acesta îl practică cu pasiune fetele de pension şi tinerii bărbieri repetenţi la mandolină. Deschizând romanul, cum ai ridica cortina unui teatru, imediat personajele încep a se agita scoţând panglici pe nas. Spre deosebire de teatru, la roman în plus avantajul de a-i vedea scoţându-şi izmenele şi spălându-se pe dinţi. Unele personagii de roman îşi fac destăinuiri reciproce spre disperarea cititorului inteligent. Romancieri se numesc oamenii care le fabrică, de obicei ei au un râs băligos.

dordeduh – dar de duh

dordeduh have finally released their debut album after a pretty long wait. Their first product, Valea omului vinyl EP was ready two years before, in 2010. But the wait has worth every second.

Jind de tronuri (Yearning for thrones) is the name of the first song: what a masterpieces, 16 minutes of pure brilliance and creativity. This is one of the best openers I have ever heard, a fantastic epic song. The intro part of the first song is just a teaser of what will unleash later. The voices blended into a dark choir and create a very obscure ambient, I feel like going into a mystic cave. So after almost three minutes a voice lets us know the “the first gift was silence”. What comes next is a great arrangement in regard of the rhythm section, good guitars and percussion and a very traditional Transylvanian feeling due to the use of traditional instruments. A progressive register all in all and a very inspired traditional Romanian folkloric insertion at the end of the song. I’ll just reply this song and get on with the review.  🙂

Flacararii and E-an-na are the next two songs, with nice keys and good drum and guitar playing. Some goold old style black metal sounds here and there. Sometimes clear voices. E-an-na is a much softer play. Calea rotilor de foc (The path of Wheels on fire) is a stronger and much darker composition. Amazing black metal sounds. Very powerful, sometimes it seems that a millipede is behind the drums, one of the best tracks on this masterpiece album. Pandarul (along with Zuh) is my favorite piece from the album in terms of bass playing. Also there are some very good hard riffs on this one. The sounds of pipes (reminding a bit of OM album), accompaigned by the crystal clear keys, add to the natural flow of the song. After Cumpat, Dojana (which has an official video) superbly closes the album. The track has a particular beauty due to the use of the bucium and other traditional Romanian instruments.

Rating: 10/10