Vintureasa de plastic

Ce pot să spun despre această carte care mi-a incizat existența? Cuvintele ei pătrund până într-acolo că despart încheieturile și măduva, sufletul și duhul. Sunt ca o sabie cu două tăișuri. O carte care m-a făcut să plâng, să îmi aduc aminte că există totuși o persoană care mă iubește și pe care o iubesc. Și care dă voie fiului ei să fie singura femeie pe care să nu o mai iubească.
Îmi amintesc și eu de nemulțumirile mele gratuite, de cicălelile ei, de micile ingratitudini cum că de ce mi-a călcat blugii – nu știi că nu se calcă, de momentele în care porneam calculatorul trezind-o, chiar dacă ea venea după o noapte lungă de veghe la capul bolnavilor.
Nu contează ce premii a luat cartea și ce spun criticii. Sau cel puțin nu în primul rând. Ceea ce contează e dragostea și purtarea de grijă, relația mamă-fiu, unică și primordială.
Suferința descărnează osul nefracturabil al dragostei de toate impuritățile și putreziciunile. Apropie și esențializează trăile. Suferința nu se discută, se execută, scria poetul Ionatan Piroșca. Timpul stinge suferința în obișnuință continuă Marius Chivu.
deznădejdea e un păcat ca oricare altul (trebuie săvârșit în secret)
o adulmec în somn aștepând să expire ca s-o inspir liniștit
Desenele însoțitoare ale lui Dan Stanciu sunt excepționale, colaje ale suferinței și dragostei – ce alta aș putea spune eu care am crescut într-un cadrul suprarealist al ilustrației de poezie.
Rating: 10/10.

A grief observed

This is a hard book to read; not hard as “not easy to go through”. But is pretty deep, gives you food for thought and takes you on a journey along CS Lewis’ trains of thought after his wife passed away. It is a spiral of arguments which take you from anger with God to the serenity only His children can have with Him. CS Lewis describes his sorrow, his grief. He wants to ask God why, he wants to know is He a Cosmic Sadist, he wants to be conforted, he wants to get back on God. But Jack understands that all this is a process by which he gets to know more himself, H. and his relation with God. He understands that this situation is like a little kitten who is frighten by the Vet: but he does not know if the veterinarian is a sadist or brings healing. If torture happens, then it is necessary if there is a good God. If even he is mild, than he would not do it – it means is necessary. 

quotes
Her absence is like the sky, spread over everything.

There is nothing we can do about suffering except to suffer it.

He sees [us] because He loves and therefor loves although he sees.

Rating: 10/10

Filmele de la TIFF2013

Pentru anul acesta mi-am propus să nu ratez filme japoneze, scandinave, româneşti, scurt metraje româneşti şi documentare. Ce mi-a iesșit:

1. Outrage – Takeshi Kitano – 2010

Un film de acţiune despre confruntările din interiorul mafiei japoneze, yakuza.

2. Samsara – Ron Fricke – 2012

Un film orienatal, cu mesaj spiritual şi religios. Imagini superbe cu locuri naturale dar şi scene cu locul pe care îl are omul în acest sistem. Şi cu influenţele rele pe care le-a generat.

3. Much Ado For Nothing – Joss Whedon – 2012

Mi-a placut foarte mult acest film alb/ negru. Desi mi-a luat putin timp sa intru in atmosfera filmului (replicile anacronice) a meritat din plin: scene super haioase dar si drama autentica. Adica atmosfera shakespeariana.

4. Shin-Sae-Gye – Park Hoon-jung – 2012

Film de acţiune cu mafia coreană, cu final neaşteptat (pentru unii).

5. Dansând pe cioburi – Marek Ťapák – 2012

Un film despre dans, susţinut de JTI. Muzică şi dansuri tradiţionale, într-un tărâm de basm. Deloc plictisitor şi o bună reclamă ţării pe care îl reprezintă. Nu am înţeles totuşi inserţia tango-ului şi nici cele câteva  secne de nud – mi s-au părut cam comerciale.

6. Domişoara Christina – Alexandru Maftei – 2013

*vezi review

7. Taped – Diederik Van Rooijen – 2012

O poveste palpitantă despre nedreptate și dragoste. Doi soți aflați într-o ultimă vacanță împreună în încercarea de a-și salva căsnicia, înregistrează întâmplător o crimă. Raportarea lor unul la cellalt se va schimba radical…

8. Searching for Sugar Man – Malik Bendjelloul – 2012

Chiar și cu atâtea imagini, documentarul pare absolut neverosimil. La fel cum pare și faptul că m-am întâlnit prin Cluj cu o prietenă care l-a întâlnit pe Rodriguez.

9. Cartea Apocalipsei – Kim Ji-woon, Yim Pil-sung – 2012

Trei metafore pentru viitorul subru care poate pune capăt omenirii: pandemie, inteligență artificială, extratereștrii.

10. Corabia lui Tezeu – Anand Gandhi – 2012

Trei povești profunde care se împletesc armonios. Chiar dacă filmul are 140 de minute nu m-am plictisit deloc deși pot să spun că putea fi și mai scurt pentru același mesaj/ impact. Cine suntem de fapt? Dualism vs monism. Trup, suflet. Credință.

11. Ceasul rău, pisica neagră – Rikiya Imaizumi – 2012

Japan! 130 de minute de feerie. Și doar să o privesc pe Sayo și tot a meritat fiecare clipă…

12. Data expirării – Kenya Marquez – 2011

Un film mai slăbuț, previzibil, puțin amuzant.

 

Domnisoara Christina

Domişoara Christina, cel mai recent film de Alexandru Maftei, a avut premiera mondială la TIFF în cadrul Zilelor Filmului Românesc. Sala de cinema Florin Piersic a fost arhiplină iar surpriza (cel puţin pentru mine) a fost sesiunea de Q&A de la final cu echipa şi actorii.

Filmul este adaptarea nuvelei omonime fantastice a lui Mircea Eliade şi o apariţie originală a genului horror/ fantasy în peisajul filmului românesc. Acţiunea se petrece în perioada interbelică, la un conac din pădurile Teleormanului. Egor şi Sanda, viitoarea lui logodnică,  se retrag aici cu speranţa unor zile liniştite în care să se piardă împreună prin zăvoiaele din jurul conacului. Atmosfera idilică, Egor pictându-şi iubita, este înlocuită repede de una apăsătoare, stranie, uşor terifiantă. Replici de neînţeles ale doamnei Moscu, mama Sandei, şi ale fiicei sale de nouă ani, Simina, îl pun pe gânduri pe tânărul Egor. Evenimente stranii încep să se petreacă în conac iar Egor se confruntă cu imposibilitatea de a discerne între vis şi realitate. Sursa acestor evenimente pare a fi domnişoara Christina, ucisă pe când avea numai 20 de ani. O odaie misterioasă, ţinută încuiată şi cu mobila acoperită de cearşafuri albe, îi găzduieşte tabloul în care este superb reprezentată de pictorul George Demetrescu Mirea. Are trasături distincte, de o frumuseţe răpitoare: pare o tânără care domneşte nu doar în camera ei ci şi peste întreaga casă… Sanda se îmbolnăvelşte subit iar Egor este cuprins de o nouă atracţie irezistibilă. Cum va reuşi el să aleagă între cele două?

Filmul mi-a plăcut foarte mult, cred că este cel puţin la acelaşi nivel cu ceea ce se produce afară, dacă nu peste. Nu cred că este o producţie înscrisă pur şi simplu în moda filmelor cu vampiri. Chiar dacă este vorba de strigoi, filmul degajă un sentiment al autenticităţii, nu este pretenţios sau cu “floricele” ci mai degrabă are un iz folcloric românesc. Cel mai mult apreciez tensiunea aproape permanentă care există în film. Aceasta este obţinută destul de subtil, fără a se apela la construcţii imagistice violente vizual. Pe lângă imagini, excelenta muzică a filmului contribuie din plin la această tensiune. Câteva momente amuzante detensionează pe alocuri acţiunea.

Egor este un tip sensibil care îşi descoperă pe parcurs nu doar curajul ci şi credinţa. Este mereu elegant, ţinuta sa fiind impecabilă la masă. Costumele m-au făcut să ma gândesc cu drag la perioada interbelică. Micuţa Simina mi-a părut la început puţin nenaturală, însă aveam să descopăr mai târziu că este un copil care ştie prea multe pentru vârsta ei. Este uneori ironică şi nu se sfiieşte să arunce câte o replică muşcătoare. Sanda nu pare să îşi poată decide destinul de una singură iar Egor este câte pe ce să o elibereze. Am întrebat care sunt argumentele pentru care Sanda este pierdută iar Alexandru Maftei mi-a răspuns că le voi găsi în carte. Mi-ar fi plăcut totuşi ca Sanda să fie salvată. Christina este foarte frumoasă şi puternică în acelaşi timp, dar nu îi menajează pe cei dragi pentru a-şi atinge scopul. Iar cel mai bun rol este al doamnei Moscu, interpretată de Maia Morgenstern.

Cred că este un film românesc foarte bun şi l-aş revedea peste câteva luni (poate aş schimba pe ici pe colo unele dialoguri cam rigide şi aş insista pe câteva scene statice ca în the House of Sand and Fog). Categoric mi-ar place să am soundtrackul. Iar conacul este superb – câteva scene de interior am înţeles că a fost filmat undeva în Bucureşti.

Rating: 8,5/10

Susţin filmul românesc! Această recenzie este scrisă şi pentru concursul E-BODA: Concurs E-Boda pe Blogul TIFF.

Celelalte filme din secţiunea Zilele Filmului Românesc de la TIFF la găsiţi aici.

Image via festivalscope.com