Vintureasa de plastic

Ce pot să spun despre această carte care mi-a incizat existența? Cuvintele ei pătrund până într-acolo că despart încheieturile și măduva, sufletul și duhul. Sunt ca o sabie cu două tăișuri. O carte care m-a făcut să plâng, să îmi aduc aminte că există totuși o persoană care mă iubește și pe care o iubesc. Și care dă voie fiului ei să fie singura femeie pe care să nu o mai iubească.
Îmi amintesc și eu de nemulțumirile mele gratuite, de cicălelile ei, de micile ingratitudini cum că de ce mi-a călcat blugii – nu știi că nu se calcă, de momentele în care porneam calculatorul trezind-o, chiar dacă ea venea după o noapte lungă de veghe la capul bolnavilor.
Nu contează ce premii a luat cartea și ce spun criticii. Sau cel puțin nu în primul rând. Ceea ce contează e dragostea și purtarea de grijă, relația mamă-fiu, unică și primordială.
Suferința descărnează osul nefracturabil al dragostei de toate impuritățile și putreziciunile. Apropie și esențializează trăile. Suferința nu se discută, se execută, scria poetul Ionatan Piroșca. Timpul stinge suferința în obișnuință continuă Marius Chivu.
deznădejdea e un păcat ca oricare altul (trebuie săvârșit în secret)
o adulmec în somn aștepând să expire ca s-o inspir liniștit
Desenele însoțitoare ale lui Dan Stanciu sunt excepționale, colaje ale suferinței și dragostei – ce alta aș putea spune eu care am crescut într-un cadrul suprarealist al ilustrației de poezie.
Rating: 10/10.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s