Din categoria: o istorie care nu se invata la scoala

Alexandru Vişinescu, care acum încearcă să treacă drept un bătrânel cumsecade, care se plimbă pe străzile din centrul Bucureştilor, a condus închisoarea de la Râmnicu Sărat în perioada în care lideri politici precum Corneliu Coposu, Ion Mihalache sau Ion Diaconescu au fost supuşi unor tratamente inumane şi torturi. După 50 de ani de la atrocităţile regimului comunist asupra dizidenţilor, în special asupra liderilor tărănişti, gândul,  în parteneriat cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc, vă prezintă profilul comandantului închisorii politice de la Râmnicu Sărat.

via gandul

Advertisements

Thorma la MACluj

THORMA Janos este unul dintre întemeietorii Şcolii de la Baia Mare. Muzeul de Artă Cluj-Napoca şi Galeria Quadro au gândit un proiect comun de prezentare a lucrărilor lui THORMA dar şi a colabortorilor şi discipolilor săi într-o expoziţie ce cuprinde 140 de lucrări. Exoziţia se poate vedea la MACluj şi Galeria Quadro.

Mi-au atras atenţia în primul rând tablourile cu iz de vară care degajă căldură şi frumuseţea simplă care derivă dintr-un peisaj. Aceste trei tablouri sunt executate într-un stil neoclasic/ impresionist, “Coasta de deal”, din 1934 fiind favoritul meu din expoziţie. Mi-a plăcut în primul rând modul în care Thorma a folosit culorile verde şi albastru în acest tablou. Vegetaţia (şi nu doar cea din plan secund) este reprezentată cu albastru, asigurând un control al luminii şi umbrelor în pictură, dar şi o armonizare a planului teluric cu cel celest. Personajul uman aduce viaţă şi căldură acetui cadru oarcum rece, în special prin haina de culoarea muştarului. Postura fixă invită la contemplaţie iar apa pare să se oprescă din cursul ei. This painting made me think of Alex. 😀

Acest tablou “Culegătoare de mere” a fost realizat în anul 1936 şi se află în patrimoniul Muzeului din Kiskunhalas.

“Margit pe câmpul cu flori” a fost pictat în jurul anului 1930 şi se află în colecţia privată a lui Bagosi Zoltan.

Macel in parcul central

Am văzut din întâmplare locul acesta gol din parc – destul de greu de identificat având în vedere că, oricum, parcul “mare” a fost serios măcelărit anul trecut. Nu, castanii din parc nu și-au revenit, ba au dat în mod aberant frunze pe tulpini, având în vedere că ramurile le-au fost tăiate. Iată însă că nouă copaci (conifere se pare) au fost rași din parc. Oare de ce? Cine să protesteze? Probabil s-a făcut cu știința Serviciului Spații verzi de la Primărie iar Garda de mediu este supusă autorităților mai înalte și intereselor altora. Societatea civilă….? Există? În fine, n-are nimic, s-a făcut spațiu pentru plajă, măcar nu mai mergem la mare.

În plus a sărit și un câine la mine care se plimba nestingherit și lătra în dreapta și stânga. Chiar dacă la intrarea în parc e o placă mare care anunță vizitatorii că nu au voie cu câini. Măcar să îi țină legați. Dar ce e să le faci – mai nou clujenii și-au pierdut simțul civilizației și al respectului pentru ceilalți.

Je suis vivant [poheme]

atunci vom fi doar noi doi în camera goală

vom tăcea şi ne vom auzi inimile batând, pompând sângele în fiinţa ta plapândă şi delicată

păi şi-atunci ce să facă în timp ce tu taci?

nimic care să perturbe echilibrul de a o privi. în suflet.

oricum, nu-mi pot închipui cum ar trebui să fie ea ca să te îndrăgosteşti.

cum ar trebui să fie?

să fie lumină!