stau de vorbă cu tine
stăm față în față
dar nu mă privești
îți ferești privirea
dar nici pe fereastră nu te uiți
ci în gol. ai să mă uiți?
eu îți vorbesc și te privesc
îți povestesc toată viața mea
și bretonul tău des
mă face să te iubesc mai mult
dar în mine crește spaima
spaima că n-ai să mă mai vezi
e un hău mare ce nu se mai satură
de însingurare.
și privirea ta exprimă groaza
și doare. vrei să se termine
să nu mă fi cunoscut.

când intru în panică
scriu.
dar nu îmseamnă nimic.
nu mai contează nimic
nu mai are valoare nimic.
nimic. nimic. ….
nimic…… nimic. nimic.
………nimic.