Mircea Roman la MACluj

Mircea Roman, membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România, Secţia Sculptură, este una dintre personalităţile marcante ale artei contemporane româneşti şi europene. A absolvit Academia de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca (1984). În anul 1992 a obţinut Marele Premiu la Trienala de Sculptură de la Osaka, cel mai mare premiu de acest fel din lume. Lucrările sale se caracterizează prin utilizarea unor combinaţii inedite între lemn şi metal, cărora li se adaugă culoarea intensă asociată volumelor sculpturale. Mircea Roman trăieşte şi lucrează la Bucureşti.

 

 

Advertisements

Sisi und Franz Jozef

Right after the communists gained power in Romania, the statue of Empress Elisabeth of Austria from Cluj was taken down from the Citadel and hidden to prevent it from being molten (they did so with King Carol I’s statue from Bucharest). After more than a half of century later, the bust was discovered by mistake in the secret dungeons from the Banffy Palace’s basement.

DSCN0318DSCN0314

La Pedrera

La Pedrera is such an avangardist place even for our times… and to think that it was bulid by Gaudi more than a century ago is simply mind blowing. It was so mesmerizing I had to give up a thorough visit of the rest of the house and return to the rooftop. It was almost closing time, the place was empty of tourists and the night jazz band was rehersing. What a hypnotic experience this was…


Continue reading

Scara lumii

Vernisaj: 08.04.2015, MACluj

Pornind de la ideea morții, a persisabilului și a teluricului, și țintind spre Viață, lumină și verticalitate, imaginarul lui Liviu Mocan se exprimă liber într-o nouă expoziție conceptuală intitulată Scara lumii. Materialele sunt aparent unele ale descompunerii, care ies spre cer ca dintr-un pământ uscat. Nu prin strălucire ne atrag privirile, nu printr-o frumusețe clasică. Însă mesajul lor este puternic și evident, ca și cum ne-ar purta toate suferințele și durerile. Sămânța care a căzut în(pe) pământ, răsare și luminează lumea, se metamorfozează în scări care asigură ascensiunea. Scările au fost tăiate cu ajutorul luminii și sunt mijlocul pentru a urca. Universalitatea lor este confirmată de banalitatea obiectului dar le conferă în același timp accesibilitate generală. Atunci când știi să privești dincolo de simboluri, duritatea fierului înseamnă și motiv de bucurie prin muzică. Lucrările de land-art ale lui Liviu Mocan nu sunt neapărat caracterizate de monumentalitate, ele nu îndepărtează privitorul pentru ca acesta să le observe de la distanță ci mai degrabă îl invită la dialog, la refelcție și introspecție.