Care-i faza cu cidrul?

Am intrat in contact cu cidrul intr-o dupa-amiaza de vara in Londra, cu cativa ani in urma. De atunci acesta a aparut si pe piata romaneasca, eu tin minte ca prima data am vazut Strongbow iar din acest an au patruns foarte multe marci, cunoscute sau mai putin.

Ceea ce mi se pare esential in chestiunea cidrului este continutul de mar din care este facut. Legislatia romaneasca are si o prevedere – discutabila prin prisma punerii ei in aplicare – care interzice producatorilor sa inscriptioneze cuvantul CIDRU pe produsele care nu sunt 100% din mar. Cu toate acestea, producatorii au apelat la o gaselnita si anume tiparirea pe etichete in limba engleza (sau franceza, etc) a bauturii: cider sau cider drinks. Majoritatea covarsitoare a bauturilor nu sunt deci cidru in acceptiunea aceasta ci doar bauturi fermentate iar continutul de mar este undeva la 30%. Eu am gasit doar doua bauturi 100% din mar: Harvester (o marcă din transilvania) si Livada Secreta si Cidru Mindru de la Heineken.

Harvester este din punctul meu de vedere cel mai bun cidru de pe piata, natural, 100% din mere intr-o eleganta sticla de prezentare, intr-un continut potrivit de 500 ml. Gust puternic, echilibrat, aromat-sour. Cidru mindru nu mi-au placut deloc, spre deosebire de Livada secreta care are o calitate superioara (reflectata si in pret). Cam atat legat de cidru.

Despre celalalte bauturi fermentate, Strongbow nu imi place deloc, Dacic nici atat. De mentionat la Dacic romanian ciders ca au evitat ingenios restrictiile legislative si, desi nu au printat pe eticheta sticlei denumirea de cidru au facut aceste chestii de hartie pe care le pun peste sticla. Din categoria imi place: Somersby (in special cel de pere), Old Mount (tot de la Heineken).

 

Advertisements

Petrila

Colonia rasa-plansa a lui Ion Barbu si a prietenilor sai. Colonia Bratianu din Petrila. Am vrut sa mergem sa vedem minunea. Sitam ca este vorba de o colonie virtuala dar mai auzisem ca exista cateva case care au fost intr-adevar desenate. Ce a iesit e demn de spiritul Petrilei, pe care il cunosc din cartile lui Ion Barbu.

Urcam cu masina in cartierul Bratianu si oprim langa parcul cu mestecenii inalti. Am venit condusi de gps dar am venit cam la plesneala. Ne uitam la pubela de sticla umpluta cu altele si decidem ca nu e aici. Ne intoarcem si coboram pe langa pompieri cu gandul de a intreba de casele cu pricina la prima casa verde pe care am vazut-o. Pe drum oprim langa doua doamne sa le intrebam totusi daca exista o colonie in Petrila, infrumusetata de niste poeti si desenatori. Acestea ne spun: “Sigur ca exista, trebuie sa va intoarceti, urcati pe langa pompieri, tineti drumul si ajungeti langa un parc cu mesteceni. Acolo e.” Ne uitam contrariati unii la altii – dar plini de speranta – si facem drum intors. Oprim aproape de unde am oprit prima oara. Vine o batranica si o intrebam daca aici e colonia Bratianu, “Da”, unde putem vedea casele pictate, “Ce case pictate maica?”, cele din Petrila infrumusetate de Ion Barbu si ai sai, “Sunt case pictate in Petrila? Eu nu am auzit maica” si pleaca. Intram intr-un magazin-birt si intrebam vanzatoarea. “Nu stiu ca nu sunt de aici.” Pe drum vad un tinerel imbracat in tricou si sort chiar daca afara sunt cam doua grade peste zero. Oprim localnicii – tinerica imi zambeste sagalnic – mama ei zice ca nu a auzit niciodata de asemenea case, dar ca “aici e colonia, oamenii au cumparat case, acolo a fost un camin de batrani dincolo un dispensar.” Ne urcam repede in msaina si o taiem.

Ramanem cu acesta senzatie a Petrilei, o lume ce nu seamana cu nicio asezaere posibila, cu nimic si nimeni, de nicaieri.