We need respect for the Human being

I did not get to see Stockholm at TIFF last year (the movie eventually  won the festival) and I wanted to wait to see it on big screen. This happend yesterday and it was worth to wait. The movie is somewhat minimalist, with only two actors, good conversation, great music soundscapes and an intriguing resolution. You can actuallly foresee the ending from about the moment on the couch when the girl tries to say something dark about herself and her unhappy past. But that does not happen. But then there are the pills.

I could not really say what is the Director’s intention – with all the postmodern conditions – but this is what the film said to me: we live in the world of no true respect to human rights and desires; there are no morals that individuals respect; hedonism is what drives our egocentristic society; sexual immorality is one of the majore impulses of the young generation. He is only interested to satisfy his desires, he does what he wants without thinking about the consequences of his actions. She is lonely and unloved. It is impossible to me not to think of Blackfield’s song about our generation…

Ultimul volum de poezii al lui Nichita

NSÎn luna august a anului 1982, Nichita Stănescu era încununat la Festivalul Internațional de Poezie de la Struga cu premiul Cununa de aur. În octombrie a aceluiași an se întoarce în Iugoslavia pentru a i se edita un volum de versuri în continuarea evenimentelor din august, ocazie cu care Poetul găsește însă că este prea puțin să ofere doar o selecție din poeziile deja publicate. El începe să scrie poezii noi, în număr de 33, dintre care 25 au ca muză sculpturile lui Bogdan Bogdanovici. Acestea sunt în același timp o continuare a volumului Belgradul în cinci prieteni publicat în 1971 – care marchează prietenia dintre Nichita și sîrbi – dar și o continuare a volumului Noduri și semne, în special prin tematica acestuia: cuprinde destule poezii întunecate, despre moarte și chiar premonitorii. Oase plângând este așadar ultimul volum antum de versuri. Pe lângă cele 33 de poezii, volumul cuprinde câteva fotografii inedite precum și patru texte de Adam Puslojici, Ioan Flora, Srba Ignatovici și Marian Mincu. Tirajul în care a apărut a fost extrem de redus, poetul aducând în țară numai câteva exemplare. Cartea a apărut în colecția Revistei LUMINA, probabil în timpul vizitei lui Nichita. Este greu de crezut că poeziile au fost publicate întâi în revistă și numai după aceea în volum separat. Cert este că în același an, 1982, apar și în revistă alături de alte materiale, într-o producție de 104 pagini. Coperta înfățișează sărutul brîncușian.

Rating: 10/10

Paris bistros in Llosa’s book, The Bad Girl

From some kind of strange perspective this book might pretend to be a meta-narrative of postbelic world. It covers a wide range of social movements and paradigm shifts in culture. It takes you through chic Paris, hippie London, mysterious Tokio. And all the action has a framework of the vastness of South American world.

Regarding the love story this seems also a tentative to introduce Ricardito-Otilita in the gallery of “The great couples of histroy”. The bad girl’s apparitions in the poor guy’s life are so implausible that one might actually believe it. Her repetitive apparitions are like hyper-reincarnations during one lifetime.

I was of course fascinated by all the bistros and restaurants of Paris and checked them all out. As you can find out, there is life after Les Deux Magots. (Sorry if I missed one or two.)

Les Deux Magots – Cafe literaire  Louis Aragon, Andre Gide, Jacques Prevert, Ernst Hemingway, Andre Breton, JP Sartre

La Coupole  Brassai, Picasso, Aragon, Breton, Simon de Beauvoir, Samuel Beckett, Marc Chagall, Jean cocteau, Albert Camus

Chez Allard

Chez Eux

La Rhumerie Martiniquais – Saint Germnain Des Pres

La Procope  – Voltaire, Rousseau, Beaumarchais, Balzac, Hugo, Verlaine

Closerie des Lilas

Photos by the restaurants or wikipedia, CC Rating of the book: 9/10

Thank you

… GR for this message.

On behalf of the Goodreads team, I want to say thank you. You’re in the top 1% of reviewers on Goodreads! Your many thoughtful book reviews help make us a vibrant place for book lovers.

And our community has been growing! We now number more than 20 million members on Goodreads.

Every day readers from all over the world are connecting over a love of books. And our 25 million reviews – including yours – are a big part of that conversation.

Thank you for your support of Goodreads, and keep reading! I’m looking forward to seeing what you think of your next book!

Mazilescu – Opera poetica

Editura AIUS a furnizat în 2013 o importantă reeditare a operei poetice a lui Virgil Mazilescu. Volumele princeps sau antologiile sunt cvasi-inexistente pe piaţa ceea ce face ca demersul editurii să fie unul de bun augur. Dorim totuşi să atragem atenţia (noilor) cititori ai oniricului Mazilescu asupra unor erori destul de importante ce s-au strecurat în reeditarea menţionată. Mulţumesc lui Gabriel S. pentru materialul pus la dispoziţie.

p. 38 –  Demult (alaltăieri) cu ce paşi am pornit

– în loc de „acolo unse se războieşte luna cu pruncii / după această magazine vopsită-n galben se sfârşeşte încă”, corect este „acolo unde se războieşte luna cu pruncii / după această magazie vopsită-n galben se sfârşeşte încă”. Greşeala se repetă la pagina 171.

p. 44 – Te rog Beatrice să ne întâlnim

– în loc de „mine seară în steaua vega”, corect „mâine seară în steaua vega”. Greşeala se repetă la pagina 176.

p. 71 – Întoarcerea lui Immanuel

– în loc de „a spus că un şal plutind este prăpastie pare uneori…”, corect „a spus că un şal plutind peste prăpastie pare uneori…”.

p. 95 – Serbările

– în loc de „şi chiar cele mai mărunte şi mai puţi respectuoase dintre insectele”, corect „şi chiar cele mai mărunte şi mai puţin respectuoase dintre insectele”.

p. 116 – Nikolai Stavroghin

– în loc de „câtă limpiditate – lanţul”, corect „câtă limpiditate – laţul”.

p. 145 – Cronică

– în loc de „pe unde plutiră cetăţi ar mai putea fi oare posibilă / întoarcerea absenţei în ambalaje (inimă ochi) de aur.”, corect „pe unde plutiră cetăţi ar mai putea fi oare posibilă / întoarcerea absenţei în ambalaje (inimă ochi) de aur ?”

p. 152 – Sub acest cuvânt suferă Beethoven

– în loc de „puneţi mina pe arcurile voastre de aur”, corect „puneţi mâna pe arcurile voastre de aur”.

p. 169 – Ar fi din ce în ce mai greu

– în loc de „cu universal în ceafă sunt poetul scafandrul cel cuminte”, corect „cu universul în ceafă sunt poetul scafandrul cel cuminte”.

p. 191 – Ce-i şopteşte lui Guillaume la ureche marele zgomot

– în loc de „eu sunt marele zgomot îmi şoptesc la ureche marele zgomot”, corect „eu sunt marele zgomot îmi şopteşte la ureche marele zgomot”.

p. 199 – Administratorul poate s-o sfeclească în orice moment

– în loc de „urechi mici în care să zbieri nu găseşti”, corect „urechi mici în care să zbieri nu mai găseşti”.

p. 217 – ***

– în loc de „săi împiedic mersul nu se mai poate”, corect „să-i împiedic mersul nu se mai poate”.

p. 222 – ***

-în loc de „în vreme ce graşii stăpânii ai cocoşilor”, corect „în vreme ce graşii stăpâni ai cocoşilor”.

p. 234 – Un om

-în loc de „ cântăreţi d altădată”, corect „cântăreţi de altădată”.

p. 243 – Poetul ascultă cuvintele soţiei sale

– în loc de „că o să te aşez pe o stâncă înaltă şi o să te gândeşti”, corect „că o să te aşezi pe o stâncă înaltă şi o să te gândeşti”.

p. 249 – Denudare desprindere ruptură

-în loc de „nebunule (tu) mai blând făcându-se şi mai palid”, corect „nebunule (tu) mai blând făcându-te şi mai palid”.

Semne diacritice lipsă la cuvintele „viaţă” (p. 59, repetat la p. 131) şi „natură” (p. 17, repetat la p. 151).

Rating: 7/10

 

Vintureasa de plastic

Ce pot să spun despre această carte care mi-a incizat existența? Cuvintele ei pătrund până într-acolo că despart încheieturile și măduva, sufletul și duhul. Sunt ca o sabie cu două tăișuri. O carte care m-a făcut să plâng, să îmi aduc aminte că există totuși o persoană care mă iubește și pe care o iubesc. Și care dă voie fiului ei să fie singura femeie pe care să nu o mai iubească.
Îmi amintesc și eu de nemulțumirile mele gratuite, de cicălelile ei, de micile ingratitudini cum că de ce mi-a călcat blugii – nu știi că nu se calcă, de momentele în care porneam calculatorul trezind-o, chiar dacă ea venea după o noapte lungă de veghe la capul bolnavilor.
Nu contează ce premii a luat cartea și ce spun criticii. Sau cel puțin nu în primul rând. Ceea ce contează e dragostea și purtarea de grijă, relația mamă-fiu, unică și primordială.
Suferința descărnează osul nefracturabil al dragostei de toate impuritățile și putreziciunile. Apropie și esențializează trăile. Suferința nu se discută, se execută, scria poetul Ionatan Piroșca. Timpul stinge suferința în obișnuință continuă Marius Chivu.
deznădejdea e un păcat ca oricare altul (trebuie săvârșit în secret)
o adulmec în somn aștepând să expire ca s-o inspir liniștit
Desenele însoțitoare ale lui Dan Stanciu sunt excepționale, colaje ale suferinței și dragostei – ce alta aș putea spune eu care am crescut într-un cadrul suprarealist al ilustrației de poezie.
Rating: 10/10.

A grief observed

This is a hard book to read; not hard as “not easy to go through”. But is pretty deep, gives you food for thought and takes you on a journey along CS Lewis’ trains of thought after his wife passed away. It is a spiral of arguments which take you from anger with God to the serenity only His children can have with Him. CS Lewis describes his sorrow, his grief. He wants to ask God why, he wants to know is He a Cosmic Sadist, he wants to be conforted, he wants to get back on God. But Jack understands that all this is a process by which he gets to know more himself, H. and his relation with God. He understands that this situation is like a little kitten who is frighten by the Vet: but he does not know if the veterinarian is a sadist or brings healing. If torture happens, then it is necessary if there is a good God. If even he is mild, than he would not do it – it means is necessary. 

quotes
Her absence is like the sky, spread over everything.

There is nothing we can do about suffering except to suffer it.

He sees [us] because He loves and therefor loves although he sees.

Rating: 10/10

Domnisoara Christina

Domişoara Christina, cel mai recent film de Alexandru Maftei, a avut premiera mondială la TIFF în cadrul Zilelor Filmului Românesc. Sala de cinema Florin Piersic a fost arhiplină iar surpriza (cel puţin pentru mine) a fost sesiunea de Q&A de la final cu echipa şi actorii.

Filmul este adaptarea nuvelei omonime fantastice a lui Mircea Eliade şi o apariţie originală a genului horror/ fantasy în peisajul filmului românesc. Acţiunea se petrece în perioada interbelică, la un conac din pădurile Teleormanului. Egor şi Sanda, viitoarea lui logodnică,  se retrag aici cu speranţa unor zile liniştite în care să se piardă împreună prin zăvoiaele din jurul conacului. Atmosfera idilică, Egor pictându-şi iubita, este înlocuită repede de una apăsătoare, stranie, uşor terifiantă. Replici de neînţeles ale doamnei Moscu, mama Sandei, şi ale fiicei sale de nouă ani, Simina, îl pun pe gânduri pe tânărul Egor. Evenimente stranii încep să se petreacă în conac iar Egor se confruntă cu imposibilitatea de a discerne între vis şi realitate. Sursa acestor evenimente pare a fi domnişoara Christina, ucisă pe când avea numai 20 de ani. O odaie misterioasă, ţinută încuiată şi cu mobila acoperită de cearşafuri albe, îi găzduieşte tabloul în care este superb reprezentată de pictorul George Demetrescu Mirea. Are trasături distincte, de o frumuseţe răpitoare: pare o tânără care domneşte nu doar în camera ei ci şi peste întreaga casă… Sanda se îmbolnăvelşte subit iar Egor este cuprins de o nouă atracţie irezistibilă. Cum va reuşi el să aleagă între cele două?

Filmul mi-a plăcut foarte mult, cred că este cel puţin la acelaşi nivel cu ceea ce se produce afară, dacă nu peste. Nu cred că este o producţie înscrisă pur şi simplu în moda filmelor cu vampiri. Chiar dacă este vorba de strigoi, filmul degajă un sentiment al autenticităţii, nu este pretenţios sau cu “floricele” ci mai degrabă are un iz folcloric românesc. Cel mai mult apreciez tensiunea aproape permanentă care există în film. Aceasta este obţinută destul de subtil, fără a se apela la construcţii imagistice violente vizual. Pe lângă imagini, excelenta muzică a filmului contribuie din plin la această tensiune. Câteva momente amuzante detensionează pe alocuri acţiunea.

Egor este un tip sensibil care îşi descoperă pe parcurs nu doar curajul ci şi credinţa. Este mereu elegant, ţinuta sa fiind impecabilă la masă. Costumele m-au făcut să ma gândesc cu drag la perioada interbelică. Micuţa Simina mi-a părut la început puţin nenaturală, însă aveam să descopăr mai târziu că este un copil care ştie prea multe pentru vârsta ei. Este uneori ironică şi nu se sfiieşte să arunce câte o replică muşcătoare. Sanda nu pare să îşi poată decide destinul de una singură iar Egor este câte pe ce să o elibereze. Am întrebat care sunt argumentele pentru care Sanda este pierdută iar Alexandru Maftei mi-a răspuns că le voi găsi în carte. Mi-ar fi plăcut totuşi ca Sanda să fie salvată. Christina este foarte frumoasă şi puternică în acelaşi timp, dar nu îi menajează pe cei dragi pentru a-şi atinge scopul. Iar cel mai bun rol este al doamnei Moscu, interpretată de Maia Morgenstern.

Cred că este un film românesc foarte bun şi l-aş revedea peste câteva luni (poate aş schimba pe ici pe colo unele dialoguri cam rigide şi aş insista pe câteva scene statice ca în the House of Sand and Fog). Categoric mi-ar place să am soundtrackul. Iar conacul este superb – câteva scene de interior am înţeles că a fost filmat undeva în Bucureşti.

Rating: 8,5/10

Susţin filmul românesc! Această recenzie este scrisă şi pentru concursul E-BODA: Concurs E-Boda pe Blogul TIFF.

Celelalte filme din secţiunea Zilele Filmului Românesc de la TIFF la găsiţi aici.

Image via festivalscope.com

Simplify your love

Fără îndoială că Germania are o influenţă majoră asupra culturii universale. Îmi place să spun că nu poţi fi un filosof adevărat dacă nu ştii germana şi nu poţi să citeşti tratatele de fiolosofie în limba în care au fost scrise. Dar realtiva inaccesibilitate a limbii germane ne privează de multe beneficii. Cum am mai spus: americanii au dat lumii numeroase cărţi de dezvoltare personală de la începutul secolului XX. Însă de multe ori soluţiile nu sunt parctice, sunt lipsite de miez şi nu au efecte în viaţa cuiva.

Mă bucur să descopăr autori germani care scriu foarte bine şi care oferă bogăţie autentică vieţii. Aşa sunt de exemplu Walter şi Ingrid Trobisch sau Marion şi Werner Tiki Kustenmacher. Pe cei din urmă i-am găsit iniţial la editura All cu volumul Cum câştigăm timp iar de curând, încadrându-se în acelaşi concept simplify, Cum trăim mai fericiţi împreună.

Cartea e scrisă la două mâini şi are avantajul imens că poartă mesajul unei femei, al unui bărbat şi mesajul comun al unui cămin. Probabil cel mai bine ar merge citită la patru ochi (şi nu mă refer la purtarea de ochelari). Dar este o lectură agreabilă şi solo. Metafora vizuală găsită de autor mi se pare extraordinară: imaginaţi-vă un ocean în care plutiţi fiecare pe o insulă. Se înţelege, în imensitatea oceanului te simţi singur. Iar pe insula ta poţi face ce vrei, cu toate că simţi că nimeni nu te înţelege. Partenerul tău se află pe o altă insulă şi probabil că are aceleaşi angoase existenţiale ca tine. Dragostea autentică însă descoperă realitatea că de fapt vă aflaţi pe aceeaşi insulă plutitoare care, asemeni unui iceberg care are cea mai mare parte sub apă. Iar insulele solitare devin “curbele” aceleaşi realităţi fundamentale. Ceva asemănător ilustraţiei de mai jos.

Călătoria cu autorii prin carte este agreabilă: începe din turnul solitudinii în care înveţi să te cunoşti pe tine, trece prin cortul pregătitor al marii iubiri şi se opreşte în conacul căsniciei. Chiar dacă treceţi prin păduri întunecate (următoarea secţiune a cărţii) finalul este unul fericit deoarece veţi ajunge să trăiţi în castelul viselor voastre. Vă recomand să parcurgeţi această aventură alături de autorii cărţii.

Rating: 8,5/10

Unde vă aflaţi pe drumul vostru către castel?

Articolul face parte din campania vALLuntar iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA.