Excursie cheile Nerei

Ziua 1: Am pornit din Sasca Română, vecinătatea Restaurantului 4anotimpuri, urmând traseul de pe malul Nerei. Este o zonă spectaculoasă, în special  cea de la tuneluri. La Podul Bei, am lăsat Cheile Nerei în dreapta și ne-am îndreptat pe Valea Beiului. Partea neplăcută a acestui sector este accesul masinilor care produc un evident disconfort. Se poate face popas la păstrăvărie după care se ajunge relativ ușor la Lacul Bei și la Cascada Beușnița.


Ziua 2: Planul era să facem Cheile Nerei însă, din cauza ploilor, debitul crescut ne împiedeca trecerea prin vale, astfel că a trebuit să renunțăm la acest plan. Totuși, debitele crescute au însemnat și cascade mai spectaculoase, așa că pierderea nu a fost atât de mare. Am mers la ieșirea din Sasca Montană și am pornit pe traseul văii Șușarei. Prima oprire a fost să explorăm galeriile de mină romană, al cărui sector de coborâre era inundat. Din păcate am deranjat un liliac, probabil un Myotis, dar a fost interesant să îl vedem. Cheile sunt mai mici aici dar frumoase iar cascada Șușara am prins-o bine irigată. Am continuat traseul spre Cărbunari, pe o potecă spectaculoasă și dificilă pe alocuri: trecea prin vale, vizibil mai puțin frecventată, cu pante pe alocuri verticale. Asociațiile vegetale au meritat însă pe deplin efortul, făgetelor seculare fiindu-le alăturate plante ierboase care acopereau suprafețe extinse (inclusiv usturoi sălbatic).


Ziua 3: a însemnat drumeția la lacul dracului, singurul lac din RO format prin prăbușirea tavanului unei pesteri. Coborârea de la Cărbunari se face pe un drum forestier umbrit iar pierderea de altitudine este destul de semnificativă și anume de la 640 m la 200, cu pante line la început și mai mari spre sfârșit. Pe traseu am văzut mulți limacși de dimensiuni mari precum și multi croitori cenușii (Morimus funereus), carabide și o rădașcă. Am găsit de asemenea și un cuplu de curculionide. Înainte de a ajunge la lac, am văzut un șarpe, fără a-i zări capul, de culoare gri, caroiat, probabil viperă. Am variat puțin traseul de întoarcere, urmâd cursul Nerei pe o potecă foarte puțin umblată. Expoziția sudică a calcarelor, flora abundentă și covorul de frunze uscate și rădăcini erau habitatul ideal pentru vipere așa că m-am bucurat să lăsăm în urmă acest traseu. Foarte apreciate si exemplarele de ruscus (cornisorul).


Ziua 4: a inclus oprirea la cascada Bigăr, foarte spectaculoasă și vizitarea izbucului și a grotei. O oprire de interes a fost si la biserica Densus.

Ce am invatat

Am învățat ca nu am nicio valoare,

Am învățat ca nu merit nicio privire,

– nici nu îndrăznesc sa ma gândesc la un zâmbet –

Am învățat ca nu merit niciun salut,

Am învățat ca trebuie sa te refugiezi pe cealaltă parte a străzii ca să ma eviți,

Am învățat dela tine, pe care am iubit-o cel mai mult.

 

 

 

[notes on philosophy]

Bacon: empiricism, induction. From particulars to universals. He put science on a new track. Relativism is when truth passes through the subject, the individual.
John Calvin: absolute truth is out there
JJ Rousseau: truth is feeling is inside.
Kant: rationalistic method loses God (if truth is only discovered by experiment)
Hume: empiricist => skepticism
The realities of Christianity are not only feeling.
Pragmatism – if it has cash value, if it works, pragmatism
Wittgenstein – it is all about language
Derrida – the significance is only in the mind of the reader
There is no reality out there; the reality is only inside the individual how determines what is real.
Foundationalism – believes I hold that stay not on any other believes

ieri

zece zile ca zece secole
as vrea sa te imbratisez
dar trupul tau delicat
e un gehm de fluturi monarh
care isi iau zborul atunci
cand te ating
sunt obosit de atata zbor
si e iarna
in sufletul meu
si afara
inlauntrul tau e
primavara
si toamna tarzie
imbelsugata de fructul copt
al fiintei tale
galben, portocaliu, rosu
zece zile care dor
zece secole
in care mor
cate putin
revin la viata cand te vad
doar ca sa te pierd din nou
in zborul tau
departe
aproape
mereu

stau de vorbă cu tine
stăm față în față
dar nu mă privești
îți ferești privirea
dar nici pe fereastră nu te uiți
ci în gol. ai să mă uiți?
eu îți vorbesc și te privesc
îți povestesc toată viața mea
și bretonul tău des
mă face să te iubesc mai mult
dar în mine crește spaima
spaima că n-ai să mă mai vezi
e un hău mare ce nu se mai satură
de însingurare.
și privirea ta exprimă groaza
și doare. vrei să se termine
să nu mă fi cunoscut.

când intru în panică
scriu.
dar nu îmseamnă nimic.
nu mai contează nimic
nu mai are valoare nimic.
nimic. nimic. ….
nimic…… nimic. nimic.
………nimic.