No

toate poemele ti le-am scris inainte

stiind ca ai sa vii

ai sa ma iubesti

si ai sa ma parasesti

Advertisements

ieri

zece zile ca zece secole
as vrea sa te imbratisez
dar trupul tau delicat
e un gehm de fluturi monarh
care isi iau zborul atunci
cand te ating
sunt obosit de atata zbor
si e iarna
in sufletul meu
si afara
inlauntrul tau e
primavara
si toamna tarzie
imbelsugata de fructul copt
al fiintei tale
galben, portocaliu, rosu
zece zile care dor
zece secole
in care mor
cate putin
revin la viata cand te vad
doar ca sa te pierd din nou
in zborul tau
departe
aproape
mereu

stau de vorbă cu tine
stăm față în față
dar nu mă privești
îți ferești privirea
dar nici pe fereastră nu te uiți
ci în gol. ai să mă uiți?
eu îți vorbesc și te privesc
îți povestesc toată viața mea
și bretonul tău des
mă face să te iubesc mai mult
dar în mine crește spaima
spaima că n-ai să mă mai vezi
e un hău mare ce nu se mai satură
de însingurare.
și privirea ta exprimă groaza
și doare. vrei să se termine
să nu mă fi cunoscut.

când intru în panică
scriu.
dar nu îmseamnă nimic.
nu mai contează nimic
nu mai are valoare nimic.
nimic. nimic. ….
nimic…… nimic. nimic.
………nimic.

Unde esti?

Inaintea mea a trecut un vânt tare şi puternic,  care despica munţii și sfărâma stâncile.

Tu nu erai în vântul acela.

Şi, după vânt, a venit un cutremur de pământ.

Tu nu erai în cutremurul de pământ.

Şi, după cutremurul de pământ, a venit un foc.

Tu nu erai în focul acela.

Şi după foc, a venit un susur blând şi subţire.

Tu nu erai în susurul acela.

cu zâmbetul pe buze

m-ai purtat după tine prin tot orașul.

cu zâmbetul pe buze.

eram mai mult mort decât viu.

cu zâmbetul pe buze.

am ascultat muzică bună împreună.

cu zâmbetul pe buze.

eu am sperat la tot ce e mai viu.

cu zâmbetul pe buze.

dar tu m-ai ucis.

cu zâmbetul pe buze.