mătase

ieri, după ceva vreme, am regăsit bucurie într-un spectacol de operă. nu că ea n-ar mai fi fost acolo doar că eu nu o mai puteam accesa. la fel și cu cărțile. niciodată nu mi s-a mai întâmplat să citesc succesiv/ concomitent trei cărți ale aceluiași autor. însă versatilitatea acestuia e debordantă. stăteam azi cu cartea în mână și priveam pe geam. câteva raze de soare scăldau biserica. mi se părea că am înțeles ceva. ceva în legătură cu viața. apoi am ieșit afară. am cumpărat patru castane cu cinci lei. pentru cine nu cunoște perfecțiunea, aceasta se află într-o castană. mi-am adus aminte de plimbarea din parc și punga de castane. sau poate că totul a fost doar în capul meu. atunci am simțit nevoia să beau ceva. am intrat într-un magazin și mi-am adus aminte că îi placea australia. am luat o sticlă de bere de ghimbir îmbuteliată tocmai la antipozi. am simțit apoi nevoie de a urca, undeva la înălțime pentr a-mi privi orașul. am reușit. stăteam foarte aproape de sticlă, cu picioarele lipite de geam. de sus găsești întotdeauna ceva nou de observat în lucrurile pe care ai impresia că le cunoști atât de bine. dacă încă îți iubești orașul, mai ai o șansă. mi-am încheiat escapada pe malul apei, legănându-mă ușor și ascultând curgerea puternică a apei.

Rating: 9/10

Mircea Roman la MACluj

Mircea Roman, membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România, Secţia Sculptură, este una dintre personalităţile marcante ale artei contemporane româneşti şi europene. A absolvit Academia de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca (1984). În anul 1992 a obţinut Marele Premiu la Trienala de Sculptură de la Osaka, cel mai mare premiu de acest fel din lume. Lucrările sale se caracterizează prin utilizarea unor combinaţii inedite între lemn şi metal, cărora li se adaugă culoarea intensă asociată volumelor sculpturale. Mircea Roman trăieşte şi lucrează la Bucureşti.