Un Craciun adevarat!

Trăim vremuri în care nu putem fi străini de faptul că Sărbătoarea Întrupării a atins un grad foarte mare de comercializare. Consumatorismul a devenit parcă esenţa Crăciunului. Cu 50 de ani în urmă lucrurile nu erau foarte diferite. Vă invit să citiţi mai jos câteva gânduri ale lui C.S. Lewis pe acest subiect.

Trei lucruri merg împreună sub numele de Crăciun. Unul este festivitatea religioasă. Aceasta este importantă şi obligatorie pentru creştini; dar deoarece poate fi lipsit de interes pentru oricine altcineva, nu voi mai spune nimic despre asta aici. Al doilea (are conexiuni istorice complexe cu primul, dar nu trebuie să ne preocupăm de ele) este o vacanţă populară, o ocazie de bună-dispoziţie şi ospitalitate. Dacă ar fi treaba mea să am o “părere” despre asta, aş spune că aprob această bună-dispoziţie. Dar ceea ce aprob şi mai mult este ca fiecare să-şi vadă de treaba lui. Nu văd niciun motiv pentru care aş exprima păreri despre cum ar trebui oamenii să-şi cheltuiescă banii spre plăcerea lor în mijlocul prietenilor lor. Există un grad foarte mare de probabilitate ca ei să-mi dorească sfatul în astfel de chestiuni la fel de puţin ca şi cum îl doresc eu pe al lor. Dar ar treilea lucru numit Crăciun este din păcate “afacerea” tuturor.

Mă refer desigur la agitaţia comercială. Schimbul de cadouri a constituit doar un mic ingredient în mai vechea festivitate englezească. Ideea că nu doar toţi prietenii ci chiar toate cunoştinţele trebuie să-şi dea cadouri, sau cel puţin să-şi trimită unii altora felicitări, este destul de modernă şi ne-a fost impusă de proprietarii de magazine. Niciuna dintre aceste circumstanţe este în sine un motiv de condamnare. Eu o condam pe baza următoarelor.

1. Per ansamblu generează mai multă durere decât plăcere. Nu trebuie decât să stai de Crăciun la o familie care este serios preocupată să-l “ţină” (în acest al treilea, aspect comercial) pentru a vedea că este un coşmar. Cu mult înainte de 25 decembrie toată lumea este epuizată – epuizată fizic de luptele zilnice date cu săptămânile în magazinele supra-aglomerate, epuizată mental de efortul de a-şi aminti toţi destinatarii şi de a găsi cadouri potrivite pentru ei. Nu sunt într-o dispoziţie pentru a emana fericire; mult mai puţin (dacă ar vrea) să participe la un act religios. Ei arată mai degrabă ca şi cum ar fi fost o boală lungă în casă.

2. De cele mai multe ori este involuntar. Regula modernă este că oricine te poate forţa să-i faci un cadou prin faptul că îţi trimite la rândul lui un cadou “neprovocat”. Aproape că este un şantaj. Cine nu a auzit bocetul disperat, şi într-adevăr resemnat, când, în ultimul moment, numai darul nedorit de la Dl. Ocupat (pe care de abia ni-l amintim) cade nepoftit în cutia poştală, şi unul dintre noi trebuie să se întoarcă în cumplitele magazine?

3. Sunt date daruri lucruri pe care niciun muritor nu şi le-a cumpărat vreodată pentru sine – dispozitive ţipătoare şi nefolositoare, “noutăţi” deoarece nimeni nu ar fi atât de nătărău încât să le facă pe ale sale ca mai înainte. Chiar nu avem o întrebuinţare mai bună a materialelor şi a abilităţilor omeneşti şi a timpului decât să le irosim pe toate aceste fleacuri?

4. Bătaia de cap. Până la urmă, cu toată agitaţia mai avem încă de făcut cumpărăturile noastre obişnuite şi necesare, şi agitaţia creşte efortul depus.

Ni se spune că tot business-ul jalnic trebuie să continue pentru că este bine pentru comerţ. Este de fapt numai un simptom anual al condiţiei  lunatice a ţării noastre, şi bineînţeles a lumii întregi, în care toţi trăiesc convingând pe toată lumea să cumpere lucruri. Nu ştiu cum am putea scăpa. Dar chiar trebuie să fie datoria mea să cumpăr şi să primesc mase întregi de nimicuri în fiecare iarnă doar pentru a ajuta comercianţii? În cel mai rău caz mai degrabă le-aş da bani pentru nimic şi i-aş considera drept caritate. Pentru nimic? Mai bine pentru nimic decât pentru bătăi de cap. *

The Advent Conspiracy îşi propune să refocalizeze Crăciunul pe ceea ce contează cu adevărat: a dărui celor care nu vor putea să-ţi întoarcă favorul. Este considerată de către TIME o miscare contra culturii consumatoriste, acţionând pe două planuri: pe de-o parte se împotriveşte idei seculare că Sărbătoarea Crăciunului este un ritual al cumpărăturilor şi al decorărilor, dar pe de altă parte promovează noţiunea conservatoare că semnificaţia sărbătorii nu este dată de grupurile de comercianţi (sau de prezenţa bradului de Crăciun – vezi The Grinch). Clipul lor promoţional se poate urmări mai jos. Este vocea unei vieţi trăite într-o lume postmodernă fără absoluturi, este o poveste plină de semnificaţie luminată de Sărbătoarea Întrupării.

* C.S. Lewis, What Christmas Means To Me”, God in the Dock (Grand Rapids. MI: William B. Eerdmans Publishing Co., 1970), pp. 304-305. Textul a fost publicat cu permisiunea C.S. Lewis Institute (Traducerea: LiftingShadows, decembrie 2009). Pentru informaţii noi legate de activitatea Institutului, vă puteţi abona aici.

Advertisements

Romania, dezastru in China

România a ocupat doar locul 8 la Campionatul Mondial de Handbal din China după un turneu în care handbalistele au debutat fiind considerate între primele 3 echipe  favorite. Mai jos se află rezultatele de la acest turneu, meciurile pe care le-am considerat importante fiind cele boldate, cu verde – victoriile şi cu roşu – meciurile în care nu am câştigat. Această statistică simplă m-a făcut să consider performanţa handbalistelor noastre un dezastru. Dintre meciurile importante, victoria cu Ungaria (trebuie remarcat) a venit şi pe fondul absenţelor lui Gorbicz şi Palinger. În rest, fetele nu au făcut mare lucru. Am analizat şi datele tehnice ale echipei: portarii au fost la 36% respectiv 41%, ceea ce este onorabil. A lăsat mult de dorit însă mentalitatea jucătoarelor, prestaţia acestora ca echipă. Mi s-a părut că nu joacă o echipă ci mai degrabă jocul este făcut de valoarea individuală a handbalistelor. Atunci care este rolul antrenorului? Mi se pare că Voina este incapabil şi ineficient. Şi neserios. De ce nu putea să o introducă măcar 5 minute şi pe Florina Chintăuan sau pe Andreea Smedescu? De ce le-a mai plimbat până în China? A, şi pe acestă cale doresc să remarc (dincolo de jargonul imbecil “de popularizare a handbalului şi pe alte meridiane”) ce strategie a fost aceasta cu organizarea unui CM în China, la care au asistat 200 de oameni pe meci?

ROU-CHI  51 : 17 (20:7)
JPN-ROU  28 : 37 (17:17)
ROU-HUN  31 : 25 (16:7)
ROU-TUN  39 : 22 (23:10)
NOR-ROU  25 : 24 (14:12)
ROU-CHN  40 : 19 (21:12)
ESP-ROU  26 : 25 (14:12)
ROU-KOR  34 : 34 (13:19)
GER-ROU  35 : 25 (20:13)

Romancele spre titlul mondial

În primul meci de la Campionatul Mondial de Handbal Feminin 2009 din China româncele au obţinut o victorie categorică cu Chile, 51 – 17. Obiectivul nu poate fi altul decât titlul mondial! UPDATE 13 decembrie 2009: Din păcate venim acasă fără medalie; Imaturitatea şi lipsa de concentrare au fost principalele cauze ale acestui eşec teribil: 3 lovituri de 7 m ratate, cateva pase date aiurea, inexperienţa şi neatenţia în a conserva un avantaj de 2 puncte în ultimele minute ale meciului, o eliminare obţinută în ultimele 3 minute.

Caderea Zidului Berlinului

Un eveniment inedit va marca 20 de ani de la Căderea Zidului Berlinului. În data de 9 noiembrie 2009, luni, începând cu ora 19, pe faţada Casei Matei din centrul Clujului vor fi proiectate peste 140 de imagini foto originale, provenite din arhivele landului Berlin. Evenimentul este organizat de Agenţia de Dezvoltare Regională Nord-Vest.

Photo: The Berlin Wall by abhijeet.rane (via Flickr)

Marturii ale frumusetii Creatorului

Telescopul spaţial Hubble (NASA, ESA) a fost repus în funcţiune după ce a fost supus unor intervenţii de îmbunătăţiri tehnologice şi de mentenanţă. Au venit şi primele imagini, dintre care merită să admirăm câteva.

Nebuloasa Carina, cea pe care am mai prezentat-o aici (o febleţe personală :P)


Nebuloasa NGC 6302, într-o explozie care seamană cu un fluture cosmic

Clusterul Omega Centauri – un peisaj superb al stelelor colorate. (Pot exista probleme cu vizualizarea, de aceea recomand download-ul acesteia de pe site-ul NASA, acolo unde găsiţi şi ale imagini fabuloase). Este incredibil câtă frumuseţe există în cosmos şi este cu atât mai incredibil că noi suntem aici şi avem capacitatea să ne bucurăm de această frumuseţe. Câteva precizări: stelele reprezentate prin culorea galbenă sunt stele “tinere”, asemănătoare Soarelui, cele oranj sunt stele mature, care spre evoluţia lor finală devin gigantice roşii, ajungând în final de culoare albastră intensă.

Planeta Jupiter

Imaginile: NASA, Hubble site

Strategie pe spectacol

Aţi ucis lumina. *

Exceptând cele vreo 4 atacuri ale lui Andy Schleck şi acţiunea uşor cretină a lui Pellizotti spectacoulul a fost ucis în aceasta ultimă etapa. S-a pedalat mai mult cu mintea decât cu inima; au fost strategii de echipă. Cam ca la fotbal – tacticizat.  Nu am nimic cu Garate şi nu ii contest victoria.

Dar, într-un tur şi aşa sărăcit, parcă special simplificat pentru a nu încuraja consumul de suc de portocale, tur în care am vibrat doar în ultima săptămână, ma asteptam la spectacol măcar aici. Îl pretindeam chiar.

Condator, deşi capabil aici de victorie, clar că nu a atacat ca să se revanşeze faţă de echipă şi să arate că e un bun coechipier, după ce pe Verbier l-a lăsat de izbelişte pe Kloden. Azi rămas să-l ajute pe Armstorng. Chiar dacă acesta nu a avut nevoie de ajutorul lui. (Kloden şi-a arătat din nou limitele, când a fost el la trenă cei doi evadaţi s-au depărtat, poate, decisiv).

Andy Schleck a vrut să-l ajute pe fratele sau să urce pe ultima treaptă a podiumului. Însă a fost evident ca Frank nu va putea să se debaraseze de Lance. Care la rândul lui era clar că era incapabil să-l atace pe Andy, aşa că s-a decis să-şi conserve rezultatul.

Aşa că, Alberto a stat dupa Lance, Lance dupa Frank, iar Frank a facut ca Andy sa stea după el. Bună strategie!

Totuşi cred că Andy trebuia să atace victoria de etapă, văzând după atâţia kilometri că Frank nu poate. Dar s-ar putea că după ultimul atac, vântul din faţă să-l fi oprit decisiv (parcă sufla cu 42km/h ceea ce nu e deloc puţin).

* Cervenco, Pădurea spânzuraţilor