Andrei Plesu la Bookfest Cluj

O atmosferă deosebită la întâlnirea cu Andrei Pleşu: cititori de toate vârstele dar am remarcat în special femei şi bărbaţi peste care au trecut anii dar care au păstrat o eleganţă şi rafinament în ţinută: old fashioned folks, pentru o secundă ma simţeam înconjurat de eleganţa anilor 30-40.

Cuvântarea domnului Pleşu a fost revigorantă  şi spumoasă (ca de obicei). Încerc mai jos sa reproduc câteva din ideile emise. Citarea este aproximativă.

Am impresia că s-ar cuveni să mutăm capitala ţării undeva în Transilvania. Si aşa, ideea de a o stabili la Bucureşti a aparţinut turcilor. Clujul are un aer care îmi lipseşte la Bucureşti, mă face să mă simt bine şi nu spun asta ca o curtuoazie datorată gazdei. Uităndu-mă la copertele cărţilor mele am impresia că scriu mereu aceeaşi carte. Aşa şi este. Nu ştiu să fac altceva decât să scriu. Nu pot spune cu un ton definitiv că viaţa e frumoasă. Însă frumuseţea apare tot timpul în viaţă dacă ştii să o vezi. 

Jurnalismul în România este pe cale de dispariţie. Jurnaliştii nu sunt decât nişte propagandişti, şi de o parte şi de cealaltă. Ceea ce pretind eu jurnaliştilor de mâine este independenţa, neangajarea politică şi să se gândească la limba română când scriu. Eminescu şi Caragiale făceau şedinţe de analiză gramaticală în redacţie. Limba română de proastă calitate este unul dintre lucrurile care strică frumuseţea vieţii. Nu sunt împotriva evoluţiei limbii dar nici nu cred că un substitut barbar se impune cuvintelor limbii române. 

După care domnul Pleşu a trecut la autografe, ceea ce probabil că încă mai face şi la ora asta. 🙂

Advertisements

Trident intelectual la Cluj Napoca

În cadrul Bookfest, ediţia 1 Cluj, a avut loc lansarea volumului semnat de Adrian Papahagi (fiul lui Marian Papahagi) ABC.Darul Creştin Democraţiei apărut la editura Curtea Veche.

Adrian Papahagi – a newly old fashiond man. (A. Plesu)

All photos by LiftingShadows 2012.

“Duel” savuros Liiceanu-Plesu la Cluj

Azi la sediul Humanitas Cluj a avut loc lansarea jurnalelor lui Gabriel Liiceanu si Andrei Plesu. Au fost momente sublime, încărcate de bogăţie – aş putea sta ore în şir să îi ascult. Discursul dlui Liiceanu s-a axat pe universalitatea trăirilor afective ale oamenilor şi a fost puţin mai “sobru” decât cel al dlui Pleşu care a vorbit mai mult despre jurnal(ul său) şi aproape m-a convins să ţin şi eu unul. Episodul savuros a avut loc după ce Liiceanu a citit un pasaj din însemnările sale, fiecare dintre cei doi exprimându-şi părerea asupra acestui text, fiecare replică aproape fiind însoţită de râsul sănătos al publicului.

Am auzit (nu doar în această ocazie) mulţi spunând lucruri de genul “Sunteţi autorul meu favortit” sau “Sunt cea mai mare admiratoare a dvs.“, eu prefer să îmi exprim admiraţia într-un mod mai subtil. [De ex., Ancăi Mizumschi i-am dus să îmi dedice o poezie din volumul de pe LiterNet, lucru care i-a atras imediat atenţia]. Azi am ales să cer o dedicaţie din partea Dlui Liiceanu pe o carte foarte dragă mie, care a fost tradusă şi comentată de acesta – Phaidros sau despre frumos, într-o superbă ediţie Humanitas. Mi-a spus că e o carte deosebită, realizată grafic de un sârb care a lucrat la fiecare rând al cărţii iar numele lui Platon este scris cu nişte caractere unice. L-a oprit şi pe dl Pleşu din activitatea intensa de dedicare a cărţilor pentru a-i arăta acest volum.

Sample-uri audio ale celor doua discursuri:

Liiceanu

Plesu