Despre originea vietii

Descoperirea de către o cameră a Mars Rec. Orbiter a unui canion de 50 km lungime pe suprafaţa lui Marte este o dovadă în plus ca apa a existat pe Marte. Editorul ABC spune că apa este un element cheie al vieţii şi oamenii de ştiinţă folosesc dovada existenţei ei pentru a căuta dovezi pentru viaţă. Având în vedere că majoritatea oamenilor de ştiinţă nu acceptă o origine supranaturală a vieţii şi datorită faptului că până acum NU EXISTĂ nicio dovadă că viaţa ar fi apărut spontan pe Terra, aceştia speră într-o minune venită de undeva din Cosmos. Aceasta este teoria panspermiei care presupune că viaţa a ajuns pe Terra din spaţiul exterior. Desigur panspermia nu răspunde problemei originilor; tot ceea ce face este să speculeze, să adauge ambiguitate şi să plaseze căutarea răspunsului acolo unde nu avem acces.

Un nou delir cu privine la originea vieţii! Phil Berardelli scrie pentru ScienceNOW Noi nu am fi aici fără ajutorul vulcanilor. Devreme în istoria pământului erupţiile vulcanice au emis dioxid de carbon şi vapori de apă creând condiţii care au favorizat în cele din urmă fotosinteza. Ceva dovezi? Ideea asta nu este deloc nouă. Am mai atins subiectul şi cu altă ocazie…

Alţii speră însă că vor rezolva enigma aici pe pământ. Ceva mai raţional. De aceea insistă pe momentele post-formare a vieţii. De exemplu este cunoscută dilema cu care se confruntă cei care cred orbeşte într-o apariţie spontană, materială, a vieţii: cum a apărut ADN-ul care codifică formarea proteinelor când proteinele sunt necesare pentru sinteza lui? O altă notă ScienceNOW arată că o echipă de cercetători au reuşit să facă nişte hibrizi care rezolvă paradoxul. Totuşi susbstanţele indicate de ei sunt manipulate în laborator acolo unde lanţuri hibride de ADN şi ARN au putut forma lanţuri complementare acizilor nucleici prezenţi în aceea soluţie. Totuşi nu există nicio dovadă că lucrurile chiar aşa s-au întâmplat, nu există nimic care să vorbească despre originea primelor molecule de ARN, despre condiţiile existente în trecutul geologic, etc. Ei spun că ARN-ul poartă informaţia genetică dar poate şi cataliza reacţii chimice. Nici ARN-ul autoreplicator nu este o poveste nouă.
Planet Mars by jasonb42882 (flickr)
Replicaţia ADN-ului

MicroARN-ul si proiectul inteligent

MicroARN-ul implicat în procesul de dezvoltare embrionară acţionează diferit la specii diferite. Chiar dacă genele acestui microARN sunt identice la peşti, broaşte şi oameni, funcţionarea lor este diferită. MicroARN-ul este un lanţ de ARN care reglează exprimarea genică. Brivanlou, unul dintre cercetători, a spus că lanţurile de mircroARN sunt “instrumente genetice inventate de natură, asemănătoare şurubelniţelor, care construiesc lucruri diferite pentru specii diferite”.
Prima observaţie este aceea că existenţa microARN-ului în organismele vii poate fi interpretată şi ca o consecinţă a proiectării comune, nu doar ca o dovadă pentru descendenţa comună. Dacă o structura va fi utilă pentru toate tipurile diferite de organisme, atunci acea structură nu va fi reproiectată pentru acele tipuri dar va putea funcţiona în concordanţă cu nevoile fiecărui tip separat. Citatul este foarte sugestiv: microARN-ul poate fi înţeles ca o uneltă care a trebuit să fie inventată; poate termenul de proiectat ar fi fost mai oportun. Însă această proiectare nu poate fi atribuită unui concept precum natura, care este aici astfel personificată.
Sursa:Rockefeller University (2009, May 28). For Different Species, Different Functions For Embryonic MicroRNAs. ScienceDaily. Retrieved May 29, 2009, from http://www.sciencedaily.com/releases/2009/05/090522171001.htm
Image CC-BY-SA-2.0 FR

Descopera… viclenia

Cei de la Descopera se grabesc sa ofere publicului roman o noua spalatura de creier. Anunta cu  mare emfaza ca “Viata asa cum o stim, este produsa in laborator“. Cu toate acestea, in textul articolasului este scris foarte clar ca  ceea ce au obtinut cercetatorii “Nu este viata, sugereaza ei [ei insisi, cercetatorii]”. De ce trebuie sa exagereze chiar si atunci cand nu e cazul? Probabil doar pentru a tine isonul celor care vor neaparat sa nu accepte nicio posibilitate pentru aparitia supranaturala a vietii. Pana una alta, tin sa va reamintesc ca nu exista inca o definitie stiintifica  acceptata a vietii.

Apoi cei de la Descopera mai zic ca cercetatorii au produs “ceva ce se aseamana izbitor cu presupusele reactii de la inceputurile vietii pe Pamant”. Evident ca acei cercetatori nu au fost prezenti la inceputurile vietii si nu stiu cum inceput ea. Asa ca, daca nu ar avea in vedere spalarea de creier pe care vor sa o faca cititorilor romani ar fi trebuit sa spuna “viata asa cum o presupun materialistii…” Mda, probabil prea putin spatiu pentru titlu. Astfel, au ales sa ascunda presupunerile filosofice.

Redau istoria originii vietii in opinia editorilor descopera:

Cu aproximativ patru miliarde de ani in urma, pe Pamant s-au produs unele reactii chimice – ca urmare a unui flux primordial sau cu participarea vulcanilor, poate pe fundul marilor ori printre straturi de minerale – care au creat biologia.

Este nevoie de foarte multa credinta (nerezonabila) pentru a accepta aceste lucruri naturale (sau mai bine zis naturaliste). Afirmatia nu are nimic stiintific, nimic verificabil, empiric in ea. Dar ce ziceti de varianta mea:

Un proiectant transcendent lumii materiale a creat viata. Amprenta lui se recunoaste in complexitatea vietii si in planul ingineresc al vietii pe care a creat-o.  Mai mult, in componentele care alcatuiesc viata  se gaseste un mesaj inteligibil si o semnificatie.

Ca sa testati trebuie doar sa va uitati la fapte (la viata in acest caz). Nici nu este necesar sa o intelegeti pe deplin: o puteti studia? exista un plan dupa care pare a fi proiectata? contine ea un mesaj informational? Sau mai degraba  ne spun faptele  ca viata ar proveni intamplator, pe cale naturala, ca urmare a unui flux cu sau fara participarea vulcanilor, pe fundul unui ocean? 😀

Comentariul meu asupra stirii: aici.

Restul inutil al ADN-ului este functional

Cromozomii sunt structurile nucleare care au rolul de transmitere a informatiei genetice. Acestia sunt alcatuiti din macromolecule de ADN, la nivelul carora sunt delimitate genele (=unitatile de baza ale ereditatii). Insa la nivelul ADN-ului exista atat portiuni codificatoare (genele) cat si necodificatoare, despre care se credea pana nu demult ca nu au nicio functie si ca sunt un rest evolutiv. Deoarece se credea ca aceste zone ale ADN-ului sunt erorile acumulate de-a lungul timpului si abandonate in procesul de evolutie, ADN-ul necodificator a fost denumit junk DNA (“deseu” de ADN). Cu toate ca asemanarile intre oameni si cimpanzei sunt estimate la 98% (mai nou se vorbeste de doar 95%) deosebirile intre cele doua specii sunt imense, comunicarea, inteligenta, pasiunea pentru arta si frumos caracteristice oamenilor punand o prapastie de netrecut intre noi si animale. Asa ca unii creationisti au spus cu destul de multa vreme in urma ca trebuie sa existe anumite structuri genetice responsabile pentru aceste deosebiri. O posibilitate era ca acest junk ADN sa nu fie un simplu rest evolutiv ci sa aiba functii inca nedescoperite. Desigur ca aceasta varianta nu putea fi considerata stiintifica de evolutionisti. Dar cu timpul noi cercetari au inceput sa arate ca junk ADN-ul nu este deloc inutil. Ba dimpotriva s-a demonstrat ca are un rol important in influentarea proceselor care diferentiaza creierul uman de cel al maimutelor antropoide. Creationistii au spus ca acest junk ADN are de fapt rolul de a controla activitatea si exprimarea genelor. Cu alte cuvinte el poarta informatie despre informatie si detalii despre cum anume sa fie folosita aceasta. Este asadar o meta-informatie.
Intr-o lucrare recent publicata in Genome Research, pe Nov. 4, informeaza SD, oamenii de stiinta de la Genome Institute of Singapore spun ca junk ADN-ul este functional si responsabil de ceea ce diferentiaza speciile.  Ei spun ca originea acestui junk ADN este desigur undeva in procesul evolutiei. Junk ADN-ul este alcatuit din secvente aparent repetitive legate prin  factori de transcriptie, care sunt proteine ce controleaza exprimarea genelor. Cercetatorii mai spun ca aceste repetari au avut un rol deosebit de important in macro-variabilitatea speciilor pe parcursul evolutiei. Desigur ca pentru aceasta nu exista dovezi, ci constituie argument doar pe baza presupunerii ca evolutia a avut loc si ca toate organismele sunt inrudite.
News on: Agency for Science, Technology and Research (A*STAR), Singapore (2008, November 5). ‘Junk’ DNA Proves Functional; Helps Explain Human Differences From Other Species. ScienceDaily. Retrieved November 6, 2008, from http://www.sciencedaily.com­ /releases/2008/11/081104180928.htm
Photo by mash dnart