In Lipscani

Am văzut şi de data aceasta minunăţii în Lipscani:

un Câlţia la 11.000 de euro

o lucrare semnată de Mircea Roman de 25.000 de euro

şi o pisică pătrată 😀

Advertisements

Vellant

Vellant este fără îndoială printre cele mai originale edituri din România. Nu au foarte multe titluri publicate asta deoarece nu au ca obiectiv cantitatea ci aleg cărţi inedite, cu totul deosebite. Un aspect remarcabil este şi faptul că excelează în calitatea produselor: hârtie de cea mai bună calitate, culori plăcute şi legare impecabilă (asta în contextul în care hârtia provine din exploatarea pădurilor într-o manieră sustenabilă). Plăcutul iz de exclusivitate, originalitatea titlurilor propuse precum şi calitatea tipografică au contribuit la impunerea în mai toate librăriile.

Una dintre colecţiile de rezistenţă, poate cea mai importantă dintre cele propuse de editură, este cea a volumelor de artă. Ceea ce place aici este focalizarea pe cărţi mai puţin convenţionale şi mai puţin abordate de alte edituri, pe ediţii mai puţin frecventate, poate chiar de nişă. Mă refer aici la lucrări precum Transgresiunile artei, Graffiti sau Banksy: Arta la zid. Parcă şi mai importante sunt însă titlurile care oferă o viziune asupra artei contemporane autohtone: Pisica Pătrată, Maria Drăghici (coord.) cu importantă aplecare asupra artei urbane, dar şi biografia lui Octav Angheluţă. Albumul fotografic Oglinzi constituie o triplă realizare: promovarea unui artist român, promovarea dansului/ coregrafiei într-un moment în care interesul copiilor pentru balet scade, precum şi realizarea acestei foto-biografii. Legat de colecţia de artă trebuie menţionat şi faptul că până şi publicaţiile mai “banale” precum Impresioniştii sau Suprarealiştii, subiecte cosmopolite la mai toate editurile care oferă carte de artă, au prezentări unice prin formatul şi modul de transmitere a informaţiilor.

Preocuparea pentru proiecte de promovare a creativităţii în rândul publicului (inclusiv participativă) şi a valorilor româneşti constituie alte trăsături specifice  unicei edituri Vellant. Istoria benzii desenate româneşti, simpaticul album Iubirrre precum şi ediţia însemnată Retorno 201 demonstrează preocuparea pentru cititori mai degrabă decât pentru fezabilitatea financiară a demersului literar. Tot la categoria artă s-ar putea include foarte uşor unele dintre titlurile ilustrate pentru copii, precum Prinţesele sau Seminţele lui Phillipe Lechermeier.

Problemele curente ale societăţii sunt tratate în colecţia de eseuri: Thomas Nagel, Chomsky şi alţii abordează chestiuni de actualitate pentru cei interesaţi de studierea sfârşitului modernităţii şi crizei postmodernismului. La categoria literatură sunt câteva nume excelente, cel mai interesant fiind de departe Guillermo Arriaga.

Aşadar, pentru originalitate, pasiune şi excelenţă Editura primeşte calificativ maxim:

Rating: 10/10

Disclaimer: Până acum am făcut câteva recenzii de carte însă nu m-am încumetat să scriu opinii asupra activităţii vreunei edituri. Aşa că solicităm îngăduinţă pentru eventuale aprecieri critice. ;))

Hiroshige

Utagawa Hiroshige: 1797-1858
Nume adevarat: Ando Tokutaro
Stil: ukiyo-e (xilogravuri policrome)
Combina cu poezia de tip kyoka
Teme: peisaje, femei.
Colaborari: Kunisada

Impresioneaza in special prin lucrarile care emana tristete, plictis, melancolie efecte obtinute prin implicarea fenomenelor meteorologice precum ploaie, ceata, zapada, vant (vezi Ploaie seara la Atake).

Galerie: aici

Cazinoul din Sinaia

Un articol din Săptămâna Financiară despre Cazinoul din Sinaia mi-a adus aminte de vizita pe care am făcut-o aici la începutul acestei veri. Cazinoul din Sinaia a fost reabilitat şi reamenajat într-o mare măsură şi se pare că managementul acestui obiectiv este deosebit de eficient: reuşeşte să se autofinanţeze şi în acelaşi timp să fie deschis pentru evenimente culturale, ceea ce la noi se întmplă foarte rar, sau aproape deloc. Am participat atunci la prima expoziţie care practic inaugura respectiva aripă a Cazinoului, care pe lângă cele două săli de expoziţie mai dispune şi de o cafenea. Pictorul Augustin Costinescu a donat o colecţie de artă, aici fotografierea fiind restricţionată. De la expoziţiile temporare am păstrat aceste amintiri pe care le reproduc mai jos: două lucrări ale sculptorului Elena Surdu Stănescu şi tablouri ale pictorului Georgeta Grabrovschi.

Cultura de Dabuleni

Dăbuleni. Un orăşel din sud-estul judeţului Dolj renumit pentru culturile de lebeniţă dulce ca dragostea. A fost şi Preşedintele pe-acolo.

Cluj-Napoca. Un oraş cu o istorie de aproape două milenii. Un oraş cultural, cu arta la loc de cinste. Iată aici un exemplu în care cele două se întâlnesc. Un antic panou informativ, lucrat din mozaic şi amplasat pe o bucată de beton, sprijinit pe câteva ţevi de metal. Vârsta: ante-decembristă.

Cine îşi asumă această promovare a Muzeului de Artă Cluj-Napoca şi ce putem spune despre ea? Parafrazând o frază auzită, spun: dacă asta este atitudinea ta faţă de cultură, prefer să nu te cunosc.

Muzeul de artă din Cluj-Napoca se află în administrarea Consiliului Judeţean Cluj, instituţie care din cauza problemelor de proprietate cu care se confruntă Palatul Banffy nu a reuşit accesarea fonurilor europene nerambursabile pentru restaurarea edificiului baroc (sec. XVIII).  Dar până la urmă cine să le rezolve?