Confesiuni +

Miercuri 4 martie a avut loc vernisajul grupului atelier+, intitulat confesiuni. E deja tradiționalul dar oferit de artiști cu ocazia sărbătorilor prin care Îl cinstesc bianual pe Creator.

Eunice Gal – In mine (tuș). Un oraș atemporal, fereastră înspre și dinspre sufletul artistului. Actualul este suprapus cu viitorul, ferestrele gotice și poarta ogivală a Casei Matei cu străzile de aur ale orașului invizibil de dincolo. Ochiul este unul prin care artistul privește dar în același timp prin care Altul ne privește.

Liviu Mocan – Autoportret ca piron (lemn, marmură, bronz). În viziunea lui Liviu Mocan toți cei prezenți la vernisaj au participat la expoziție deoarce fiecare suntem autoportrete ale Creatorului, care a spus Să facem om după asemănarea Noastră. Lucrarea prezentată este metaforă a iubirii și a  jertfei de sine. Transfigurare a triumfului pascal, realitățile solide ale Învierii sunt aduse laolaltă: lespedea albă a mormântului, crucea grea, pironul imprimat cu chipul artistului, carminul scrificial precum și mâna izbăvitoare a Mântuitorului.

Petru Leahu – Amintiri

Liviu Bumbu – Autoportret nocturn – mască

Iurie Cojocaru – Autoportret tricolor

Advertisements

Scara II

O expoziție inedită organizată de Atelier Plus a avut loc azi la Casinoul din Parcul Central. Cele opt lucrări au fost expuse pentru numai două ore, efemeritatea evenimentului artistic fiind dată de faptul că artiștii expozanți au oferit cadou respectivele lucrări participanților la vernisaj. Norocoșii au fost selectați de artiști după ce și-au exprimat opiniile asupra obiectelor expuse și au sugerat un titlu potrivit lucrării. Demersul atrage atenția asupra Darului pe care Creatorul l-a oferit omenirii și a cărui naștere o celebrăm cu ocazia Crăciunului.

Inceput la sfarsit

Una dintre funcţiile artei contemporane este şi aceea de-a atrage atenţia prin contrastul evident cu realitatea înconjurătoare imediată. Expoziţia “Începuturi” acţionează tocmai în această direcţie: la sfârşit de an un grup de artişti vorbeşte de începuturi.

Dar ce să începi la sfârşit de an, de ce să te apuci când după colţ pândeşte finalul de an? Când e vremea bilanţurilor nu începi nimic. Obişnium să asociem Crăciunul cu luna cadourilor, bucuria copiilor, fastul sărbătorilor. Persoana Mântuitorului este uitată undeva într-un colţ de grajd, într-un vers de colindă sau într-o inimă singură. Crăciunul este de fapt Începutul Speranţei, începutul isotriei de salvare a omului. De aceea acest sfârşit de an poate fi un început – nu trebuie să aştepţi prima zi a noului an. Fiecare zi poate fi un nou început. Iar acest început se leagă de istoria noastră a fiecăruia, de locul în care ne aflăm şi de felul în care suntem. Momentul artistic de modelare a lutului din cadrul vernisajului vorbeşte de Olarul care ne modelează caracterul şi destinul.
*vernisajul expoziţiei va avea loc în ziua de marţi, 20 decembrie 2011, la ora 18.00 la Turnul Croitorilor, Cluj Napoca

Acest post este un experiment. Contrar modus-ului operandi în ceea ce priveşte recenzarea unei cărţi (când recenzorul primeşte cartea înainte de publicare spre a-i face o critică) iată că mă încumet şi eu să fac o prezentre a unui eveniment ce nu s-a întâmplat încă. E dacă vreţi cum spunea cineva legat de recenzia cărţilor – nu le citi înainte de a scrie ceva despre ele tocmai pentru a nu te lăsa influenţat şi a-ţi pierde obiectivitatea.