Interviu transfinit

“Daca am sti insa de ce-urile cum-urilor noastre, am fi altundeva. Intrebarea ar fi unde.”

Interviul transfinit al lui V. Avram se plaseaza temporal inaintea interviului Mastilor al lui G. Liiceanu. De aceea este mult mai putin direct si mai putin agresiv, mai centrat pe literatura decat pe biografie si patruns de eterna autopersiflare si nonvalorizare a propriei opere a lui Mircea Ivanescu. Fabulos un pasaj in care descrie Bucurestiul, mai exact una dintre acele zone care pastra o atemporalitate aparte.

“…avand timp liber am inceput sa citesc organizat. Si la un moment dat am descoperit o biblioteca pe atunci ciudata in Bucurestiul acelor ani cand Biblioteca Academiei nu era accesibila elevilor si cu atat mai putin celor cu statutul nedeterminat cum eram eu si Biblioteca Fundatiilor din Piata Palatului era practic mutilata de toate cartile ei definitorii. Era vorba de o casa calma, burgheza, cu camere putine si relativ mici, grupate la etaj in jurul unui hol nu prea mare, si dispuse toate in semicercul cu ferestre mari de sticla, spre un parc, deloc mare, si aproape totdeauna pustiu, un fel de gradina mai mare de casa boiereasca (asa cum era casa insasi, constituind biblioteca, o casa de personaj particular, fara indoiala si in niciun caz conceputa initial pentru alte scopuri; cartile erau probabil in camerele de la parter, la origine reprezentand dependentele si spatiile personajului de serviciu). Asezamantul era situat in plin centrul orasului, dar intr-un din acele mici cartiere de strazi linistite, acolo in preajma bibliotecii de care e vorba, cu case mai elegante, dar pe strazile imediat inconjuratoare, de-a dreptul modeste, si chiar patriarhale avand curti lungi si inguste, fatade lasate sub nivelul trotuarului, pomi batrani pe marginea trotuarelor si in genere lasand impresia ca fac parte din cu totul alt oras decat capitala acelor ani si al altor ani care au imprimat Bucurestiului aerul acesta de graba, vulgaritate, brutalitate si totala indiferenta la orice fel de valoare reala omeneasca pe care il avea si atunci si care s-a tot accentuat in toti anii urmatori, prin si de dincolo de marea opera de demolare intreprinsa de peronajul tutelar.” [p. 68-69]

Rating: 10/10

Annart Gallery

Mai devreme vara aceasta am avut ocazia să vizitez o galerie destul de tânără de care am citit doar pe internet. Recunosc că interesul mi-a fost stârnit de faptul că am auzit că aici expun Ştefan Câlţia, Mircea Roman şi Sorin Ilfoveanu. Expoziţia prezentată la momentul acela era Păsări de Adrian Ilfoveanu de la care puteţi vedea mai jos câteva imagini. Sculpturile în bronz mi s-au părut extraordinare, ţi se făcea pielea de găină doar privindu-le. Am mai văzut şi câteva din Sânzienele lui Vladimir Şetran precum şi o lucrare Câlţia din 2012 (!).

M-a impresionat şi personalul de aici, foarte amabil şi deschis indiferent dacă eşti un simplu privitor sau un iubitor de artă devenit client. Mai multe despre AnnArt şi noutăţi găsiţi pe pagina lor sau pe Facebook.

 

 

 

Mircea Roman/ Sorin Ilfoveanu

 

Photos by LiftingShadows, 2012.

RUGBY: IRB Nations Cup la Bucuresti

IRB Nations Cup se va desfăşura la Bucureşti pe 8, 12 şi 17 iunie pe Stadionul Naţional Arcul de Triumf. Aceasta este a şaptea ediţie a competiţiei şi alături de Stejari vor mai participa Uruguay, Italia A, Argentina Jaguars, Portugalia si Rusia. Programul detaliat al meciurilor se poate consulta aici. Dacă sunteţi din/în Bucureşti vă recomand să nu rataţi acest eveniment sportiv. Hai Romania!

Găsesc că rugby-ul este un sport mult mai interesant ca fotbalul, mult mai civilizat şi bărbătesc: pe de-o parte nu există trivialităţi ci un respect reciproc între jucători (care chiar dacă pot să se aprindă în timpul meciului nu au nicio problemă să meargă împreună la o bere după aceea) iar pe de alta nu există atâtea simulări şi lamentări ca cele ale fotbalistilor. În rugby sunt mai degrabă gentlemeni decât “vedete”. Interesul pentru rugby îl am demult, de mic eram fascinat de puternicii jucători All Blacks. Din anul 2008 am început să merg la meciurile de rugby din Parcul Babeş din Cluj dar mi-aş dori foarte mult să văd pe viu şi naţionala de rugby a României. Fotografii originale, clipuri şi câteva succinte opinii puteţi găsi pe blogul meu. De asemenea vă invit să vizitaţi şi pagina de fan de pe Facebook a Universităţii Cluj – Rugby.

Acest material a fost scris în scopul promovării evenimentului şi participării la concursul organizat de Dan Olteanu.

Emil Silvestru la Cluj

În perioada 12–22 mai 2010 Emil Silvestru se va afla în România pentru promovarea documentarului Darwin: călătoria care a zguduit lumea. Evenimentul face parte dintr-o serie de proiecţii şi conferinţe grupate în turneul intitulat Caveman in Romania tour care se va desfăşura după cum urmează:

1. Friday 14 May 2010 4.00pm, sediul organizatiei ALEGE VIATA, Bucuresti, Str. Intrarea Dâmbovitei 10A, în spatele Reprezentantei Ford din Blvd. Virtutii, Zona Lacul Morii

2. Saturday 15 May 2010 6:00pm, Teatrul Anton Pann Str. Tudor Vladimirescu, Râmnicu Vâlcea

3. Monday 17 May 2010 7:00pm, Biserica Crestina “Betania” Str. Pielarilor, nr. 6-8, Sibiu

4. Wednesday 19 May 2010,  6:00pm, Centrul ‘Areopagus’, Timisoara

5. Saturday 22 May 2010 6.00pm, Colegiul Academic (Casa Universitarilor) Auditorium Maximum, str. Mihail Kogalniceanu nr. 3, Cluj-Napoca

Mai jos, o biografie SOCLU cu ocazia evenimentului (via Clujul Evanghelic). Biografie contine si doua mesaje audio.

Emil Silvestru este unul dintre cei mai prestigioşi geologi români fiind considerat o autoritate în domeniul geologiei peşterilor. S-a născut în anul 1954 fiind încă din copilărie interesat de explorarea peşterilor. Studiile masterale şi doctorale le-a urmat la Universitatea “Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, domeniul său major de cercetare fiind carstologia. Pe lângă peşteri a cercetat şi ale tipuri de relief carstic precum dolinele sau poliile citește mai departe…

Jean Luc Ponty Chronicle

Jean Luc Ponty and Band were playing for the first time in Bucharest and I think they may have been expecting a larger audience. The “Sala Palatului” was not full, maybe two thirds of the seats were taken. The crowd was a bit silent for the first half of hour of the show but they let the band go only after an encore and a standing ovation.

This concert can be put on the same level as Mike Stern’s and Band performance from Cluj-Napoca back in 2006. If not even higher. I like fusion, I love the violin. This was a perfect combination for a jazz-fusion great night that seemed to go a full circle: fusion first -jazz in the middle- and fusion again in the end. The show began with some recent compositions, jazz-fusion style, then the band played some more jazzy sounds and I think the climax of the show (or at least one of them) was the sublime solo from Jean Luc Ponty –  it felt like a classical composition. [On one track the new-age influence was obvious.] The band ended in awesome fusion style a gig that lasted for two full hours!  This was maybe for me the most virtuous concert ever. And remembering what a friend of mine has said, that a concert is not a real concert if it has no drum solo (which is of course not so) – well, this one had two drum solos! So even to some “stranger” standards this was an amazing night.

The Band: William Lecomte (keys/ piano), Guy Akwa Nsangue (bass – see a solo here) and Pierre François Dufour (drums – see the first solo below).

Rating: 9/10

Add to FacebookAdd to DiggAdd to Del.icio.usAdd to StumbleuponAdd to RedditAdd to BlinklistAdd to TwitterAdd to TechnoratiAdd to Yahoo BuzzAdd to Newsvine