Nichita Stănescu

Luna lui marte. Nichita, într-o colecție personală:

  • Epica magna, ediție cartonată și broșată, Operele Imperfecte, Noduri și semne cu autografele autorului și iulstratorului
  • Album memorial, Jedino moj zivot în ediție princeps și reeditare
  • Antologii recente
  • Cartea de onoare a Festivalului “Coroana de Aur”, Struga
  • Antimetafizica, trei ediții în limba română, ultima editată de Sorin Dumitrescu
  • Antologii de autor, în ediții broșate și cartonate
  • Șase ediții diferite a volumului Belgradul în cinci prieteni (Ugao 1971, Dacia 1972, Helicon Timișoara, MNLR, Tracus Arte)
  • Traduceri de Nichita Stănescu, Unfinished work broșată și cartonată
  • Nouă ediții ale celor 11 elegii  – princeps, reeditări Humanitas și Tracus Arte, în cinci limbi (engleză, franceză, germană, italiană, ucrainiană) și în rostirea Oanei Pellea
  • Ediții liliput, ultrararisima ediție Matache, medalie
  • Cărți vorbite de Nichita
  • Ediție bibliofilă ilustrată de Mircia Dumitrescu
  • Opera antumă completă Nichita Stănescu

 

 

(c) all photos by LiftingShadows. Please do not use without permission.

Advertisements

Recomandari de lectura

… intr-o editare de autosuficienta sfidatoare.

Eu as recomanda (din ceea ce am citit in 2013) la fictiune: Scrisorarul lui Siskin; si Mircea Nedelciu – eu am citit Amendament la instinctul proprietatii
La non: Djuvara – Misterul telegramei de la Stockholm; Lizica Codreanu si avangarda pariziana aparuta la Vellant; si Masile lui mircea ivanescu
Poezie: Vantureasa lui Marius Chivu; si nimicul lui Carta

Carte la kilogram

Carte la kilogram sau “Să dispreţuim cultura”.

Litera, o editură nu puţin importantă din România, demarează o campanie foarte neobişnuită: cărţile se vând la kilogram, în super/hypermarketuri.

 

Un kilogram costă 19,90 lei, foarte “psihologic”, foarte ca la supermarket. Să meargă vânzările la editură atât de rău încât s-a apelat la o asemenea campanie de prost gust? Chiar dacă stocurile sunt mari, ofertele generoase (ca cea de la Humanitas “Cartea de 5 lei”) ar fi rezolvat întrucâtva mai elegant problema. Şi cu mult mai mult respect pentru carte, pentru autori, pentru traducători, pentru ilustatori, pentru tipografi … pentru cultură în general. Şi pentru cititori. Eu resimt dispreţ într-o asemenea campanie. Şi dacă îţi tratezi cărţile ca pe simple produse de larg consum nu înseamnă ca ele sunt doar maculatură? Cartea nu este o marfă, indiferent de cât de mult PR este implicat azi pe “piaţa de carte”. Un stivuitor (oricât de mult respect implică această meserie) nu va fi niciodată un librar!

Cele mai frumoase citate despre carti

… toate şi-au lăsat amprenta asupra mea. Toate acestea şi cărţile fără număr. Cărţile pe care le citea tata erau toate cumpărate şi niciodată înstrăinate. Aveam căţi în camera de studiu, cărţi în salon, cărţi în vestiar, cărţi pe două rânduri în etajera mare de pe palierul scării, cărţi într-unul din dormitoare, cărţi îngrămădite într-un maldăr care îmi ajungea până la umăr, cărţi de tot soiul, cărţi bune şi proaste, cărţi potrivite pentru un copil sau cărţi cu totul şi cu totul nepotrivite. (p.26)

Bunica Hamilton, o văduvă ascuţită la minte şi la vorbă, doldora de opinii neortodoxe (ba încă spre nemulţumirea rudelor prin alianţă – Stăpâna Casei), indiferentă faţă de convenţii cum doar o aristrocrată vârstnică din sudul Irlandei putea fi, trăind singură într-o casă enormă şi dărăpănată, în compania câtorva duzini de pisici. (p.59)

Iarna, cu nasul şi degetele ciupite de ger, atât cât să sporească bucuria aşteptării ceaiului şi a şederii lângă şemineu, când weekendul anunţa multe lecturi, cred că am atins cele mai înalte culmi ale fericirii pe care le poţi atinge aici pe pământ. Ca să nu mai pun la socoteală că mă aşteptau şi nişte cărţi noi, mult râvnite. Desfacerea coletului constituia întotdeauna un moment care mă încânta nespus. (p.164)

CS LEWIS – Surprins de bucurie

Ce citesc

Ultima carte citita: Garcia Marquez – N-am venit să ţin un discurs o recenzie puteţi citi aici.

Autorul preferat:  Gabriel Garcia Marquez. Gen de literatură: ficţiune, poezie.

Deoarece acest post vrea să răspundă la întrebarea “Ce citesc bolggerii?” de pe blogatu vă invit să vizitaţi şi secţiunea “Recenzii” a blogului meu şi să consultaţi lista cărţilor semnate.

Puteţi consulta Colectia de literatură premium aici, pe pagina editurii Litera.

Biblioteca publica

De vreo doi-trei ani încoace îmi tot propun să mă înscriu (din nou) la biblioteca publică din Cluj-Napoca, dar parcă niciodată nu am fost suficient de hotărât. Anul acesta am fost convins: cu ocazia “Săptămânii naţionale a bibliotecilor” bibl. Octavian Goga oferă înscrieri gratuite, dar şi mai mult, oferă “o carte pentru fiecare”. Ca să marchez evenimentul, am zis să fac o scurtă istorie personală a relaţiei mele cu bibliotecile.

Îmi amintesc că prima dată am mers în biblioteca şcolii generale în clasa a V-a şi am început împrumuturile cu Jules Verne – Copii căpt. Grant şi Lewis Manly – Valea Morţii. Îmi plăcea să mă plimb printre rafturi şi să îmi aleg cărţi sau uneori doar să le răsfoiesc. Apoi, având în vedere nevoia unui “mai mare fond de carte” am mers şi la biblioteca de cartier însă nu îmi plăceau prea mult bibliotecarele cu comportament de pension de parcă făceam ceva rău în bibliotecă. Astfel, înainte de a termina gimnaziul am renunţat să mai împrumut.

În poerioada liceului am împrumutat mai puţine cărţi însă am “migrat” spre sala de audiţii a bibliotecii, situată pe strada Kogălniceanu – palatul Teleki. În acelaşi timp începeam să experimentez sala de lectură din BCU Lucian Blaga folosindu-mă de permisul unei prietene mai mari, deja studentă. Nici în facultate nu am neglijat biblioteca, pe lângă cea centrală împrmutând în funcţie de interesele mele din alte nouă biblioteci aparţinând UBB.

Fără îndoială, cea mai frumoasă bibliotecă la care am fost înscris (de la începutul perioadei ei de funcţionare şi până la sfârşit) a fost Biblioteca Fără Fir (BFF) un priect al fundaţiei NOI CITIM, cu implicarea firmei Oriflame. Nu ţin minte să fi împrumutat foarte multă lume, însă cărţile erau cele mai bune de pe piaţă: ultimele apariţii editoriale de la cele mai bune edituri din ţară. Cărţile erau noi. Îmi amintesc dulce-amărui (deosebită plăcere dar şi regeret că proiectul s-a sfârşit) cum mergeam după cărţile venite special pentru mine la sediul Oriflame, unde într-o parte erau aşezate frumos titlurile disponibile, iar în cealaltă parte frumoase tinere domnişoare dichisite & cochete se ocupau de bunul mers al industriei cosmetice. Să tot stai şi să te bucuri de o aşa ambianţă! Fete şi cărţi. Oh…

 

Aşadar, azi mă înscriu la biblioteca judeţeană şi datorită cadoului din partea bibliotecii (ok, e mai mult decât o carte). Titlurile oferite gratuit cititorilor sunt publicate în general înainte de 89 şi foarte prăfuite însă iată ce am salvat: trei titluri de popularizare a ştiinţei: Weinberg, Schrodinger şi Gamow; un album de artă al unui sculptor de care nu am auzit Victor Roman, pe care l-am zărit printre teancurile de cărţi şi am crezut că este vorba despre Mircea Roman; un album al grupului de artişti slovaci IRWIN; volume de poezii: Jebeleanu BPT, R. Tagore – nu de mult m-am uitat la un volum de-al lui într-o librărie, şi sonete de Radu Carneci (necunoscut până acum pt. mine). Am luat şi un volum penta-lingv de Eminescu, o broşură cu m-ţii Vrancei – valoroasă datorită hărţii turistice de detaliu incluse care sigur nu se va mai edita vreodată – şi o versiune elegantă a Meşterului Manole (după cum se vede în poză).

Thanks L. for the tip.