Livada de visini

31Câteva opinii pozitive despre Livada de vişini regizată de Roberto Bacci la TNC:

– am rămas cu o oarecare confuzie cu privire la calitatea comică sau dramatică a piesei; nu mă refer aici la alternanţa comicului cu drama ci la atmosfera generală în care nu ştii când s-a trecut graniţa între cele două. Consider ca acesta este unul dintre punctele reuşite cele mai importante ale piesei.

– scenografia livezii de vişini este un alt punct forte. S-a optat pentru prezenţa cât mai discretă a livezii, aceasta fiind sugerată prin petalele florilor de vişini aflate de podeaua sălii. Un tablou fascinant este acela în care personajele ridică aceste petale care umplu spaţiul vizual. Aceeaşi livadă înflorită este sugerată şi de decorurile de pânză albă care se doresc a fi pereţii camerelor. Se creează astfel o dublă extindere a cadrului piesei, o unificare completă a scenei atât cu partea de culise (întrucât pânzele albe care reprezintă camerele se pierd privirii spectatorului) cât şi cu publicul: acesta participă atât prin intermediul unei rampe extinse între scaune şi implicit prin desfăşurarea acţiunii în sală cât şi prin îmbrăcămintea albă.

– finalul. Deşi previzibilă înlocuirea sunetului de topor cu cel de drujbă, acesta a fost de mare efect: spectatorul în alb este stimulat la nivelul simţurilor: sunet de drujbe, miros de combustibil şi o scenă scăldată în rumeguş.

– despre Lopahin doar se sugerează că ar fi personajul negativ, fiind singurul care poartă în mod evident culoarea neagră, celelalte personaje având costume de nunanţe deschise.

– Cornel Răileanu, proaspăt câştigător al Uniterului pentru cel mai bun rol principal masculin în Aiureala lui Ionesco, îl joacă superb pe bătrânul Firs

Negativ:

– Epihodov este într-adevăr o nenorocire pentru piesă şi nu mă refer la rolul jucat ci la viziunea regizorală care mie, mărturisesc, mi-a scăpat.

– nu toţi spectatorii la premieră au fost îmbrăcaţi conform cerinţelor. Probabil o metahnă a societăţii noastre căreia dacă i se propune ceva, ştie ea mai bine ce şi cum.

32

foto: by Nicu Cherciu

Contrast

… vorbele lui toate se învălmăşiră, se amestecară într-o singură impresie covârşitoare, şi lumea lui Dumnezeu i se păru deodată fantastică, vrăjită şi plină de minuni. Tot ce auzise de la acest om îi răsună încă în urechi iar viaţa omenească îi părea o poveste minunată, plină de pozie…

Simţea, dar nu numai cu sufletul dar parcă şi cu spatele, că îndărătul ei era un om pierdut, părăsit, un om înspăimântător de nefericit. Iar el, ca şi cum nu şi-ar fi dat seama de nenorocirea în care se afla, ca şi cum nu ar fi fost el acela care plânsese noaptea trecută, se uita în ochii ei şi-i zâmbea cu blândeţe.

Lihariov