Ver haben angst und sind alleine

Jurnal filozofic – NOICA – Ed Humanitas, carte dăruită de doamna Al. NOICA -WILSON

E o carte subțire, aparent ușor de citit și care te invită la meditație după fiecare idee recepționată de la Domnul Noica. dar cartea nu este deloc “ușurică”; m-am delectat în ultima vreme cu Noica și am înțeles următoarele lucruri despre mine: în “tinerețe” imi plăcea mai mult Cioran decat Noica; acum am cotit spre cel din urmă. De ce oare Cioran mi se pare că se adresează celui tânăr, celui însingurat, celui trist, celui suferind, celui cuprins de angoasă? acest angst existențial îl găsim mereu la Emile, până la sfârșit și cu acesta am trăit o bună bucată din viață.

Dar acum mi se pare că Noica este cel care mi se adresează: este lectura maturității, este mult mai bine fundamentată în viață, este mult mai rațională și în același timp mult mai simțitoare. este așa cum spunea și Augustin – e ceva mai adânc in noi decât noi înșine. până la urmă e vorba de Cineva.

Și totuși, duc gândurile mai departe …. de ce a persistat atât de mult Cioran? Îmi aduc aminte de ceea ce spunea kierkegaard despre Avram cum că acesta avea tinerețe eternă deoarece chiar bătrân fiind, a crezut (engl.) “He retained eternal youth”. probabil că și cioran păstra această Tinerețe eterna în inima sa dar nu datorită neprihănirii lui ci din cauza necredinței lui.

Cioran despre iubire

Am cel mai mare dispreţ pentru acei ce râd de sinuciderile din iubire, deoarece aceştia nu înţeleg că o iubire ce nu se poate realiza este pentru cel ce iubeşte o anulare a fiinţei lui, o pierdere totală de sens, o imposibilitate de fiinţare. Când iubeşti cu întreg conţinutul fiinţei tale, cu totalitatea fiinţei tale subiective, o nesatisfacere a acestei iubiri nu poate aduce decât prăbuşirea întregii tale fiinţe.

Omniprezenta

Nu Dumnezeu, ci Durerea se bucură de avantajele omniprezenţei. – Cioran

Într-un anume sens subtil Cioran are dreptate.  Dumnezeu L-a creat pe om cu libertatea de a alege, cu libertate morală. Astfel, Dumnezeu nu va rămâne într-o inimă care nu Îl doreşte. Omul îl poate respinge pe Dumnezeu, El rămânând pe dinafara sufletului lui.

Durerea însă, o realitate a lumii noastre, nu Îl ocoleşte nici chiar pe Dumnezeu. Nu este vorba doar de acele antropomorfisme din cărţile profetice ale Bibliei ci de efectiv durerea pe care o resimte atunci când este respins de către om. Sau de momentul în care S-a sfâşiat pe Sine pentru om.

Stă la uşă şi bate, dar nu foarţează intrarea.

Photo by LS – 29.05.2010 (c)