Ida, o matusa in termeni geologici

Ida, sau pe numele ei ştiinţific Darwinius masillae, este noua fosilă-vedetă a teoriei evoluţiei. Jens L. Franzen şi echipa sa au publicat recent o lucrare cu privire la această creatură, asemănătoare lemurilor, în PLoS. Se susţine că această descoperire este o verigă-lipsă între primate şi rudele mai depărtate ale acestora. Chiar dacă această fosilă a fost descoperită în anii ’80, şi este foarte bine conservată, ea nu a ajuns în atenţia oamenilor de ştiinţă decât foarte târziu.

Este dificil de spus că ar avea caractere intermediare între primate şi strămoşi mai îndepărtaţi, mai ales că este greu de identificat acei presupuşi strămoşi îndepărtaţi. Scheletul este comple format, nu arată trăsături “primitive” şi cea mai la îndemână opţiune este de a considera mamiferul drept o specie de lemur dispărută, care apare abrupt în Eocenul de la Messel.  Fosila este datată la 47 milioane de ani. De asemenea, conservarea fosilei este foarte bună (s-a păstrat părul şi chiar resturi stomacale) ceea ce vorbeşte de o îngropare rapidă, catastrofică, în condiţii anoxice care să nu permită descompunerea subaeriană. Situl de la Messel este recunoscut pentru bogăţia de fosile pe care le ascunde, primatele fiind însă ceva mai dificil de găsit, dar care conţine o multitudine de specii de animale îngropate laolaltă.

Serviciul de ştiri al Revistei Science redă declaraţiile câtorva oameni de ştiinţă care nu sunt foarte entuziasmaţi de descoperire. Elwyn Simons susţine că fosila nu aduce nimic nou în sfera de cunoştinţe.  Richard Kay spune că nu există analize filogenetice care să susţină ideile autorilor. Callum Ross nu este de acord cu metoda de încadrare taxonomică a specimenului  în subordinul haplorrhini a ordinului Primates spunând că aceasta nu este modernă.

sursa: PLoS ONE (including the photo)
Great Google “missing link” logo.

Antropologii evolutionisti fluiera a pustiu

Un urangutan de la gradina zoologica Smithsonian (Bonnie, o femela de 30 de ani) a fost auzita fluierand, un sunet care nu face parte din repertoriul obisnuit al acestor primate. Oamenii de “stiinta” antropologi evolutionisti au prins momentul pentru a se face din nou de rasul curcilor declarand ca aceasta este o descoperire “importanta deoarece arata mecanismul necesar pentru a explica variatii de sunete la populatiile din natura” (Serge Wich). De asemenea, in opinia oamenilor de “stiinta” astfel de lucruri sunt importante deoarece demonstreaza ca primatele pot invata noi sunete si le pot reproduce voluntar. Mai mult, se deschid noi orizonturi pentru intelegerea “evolutitiei limbajului uman cu ajutorul celor mai apropiate rude ale noastre”.
Sunt uluit de lipsa cvasitotala de dovezi care exista pentru demonstratrea asa zisei legaturi de rudenie intre om si maimute. Dar si mai uluit sunt de naivitatea si persistenta in halucinant a unor astfel de oameni de “stiinta”. Cum poti sa aduci ca argument al evolutiei limbajului faptul ca o primata fluiera?! Sau mai exact  ca o primata tinuta in captivitate ani de zile probabil imita  ceea ce ingrijitori fac zi de zi – fluiera! Asemenea interpretari puerile arata doar disperarea lor de a fabrica ceva dovezi si de a mai atrage ceva finantare. Tot ce au este premisa nedemonstrata si nesprijinita de dovezi reale ca omul si primatele ar fi avut un stramos comun. Corvidele (pasarile din familia corbului) sunt cele mai abile in a reproduce, nu sunete, ci cuvinte umane. Nimeni nu s-a ridicat sa spuna ca suntem apropiati filogenetic de corvide!
Evolutia limbajului uman nu va fi niciodata descifrata deoarece nu a avut niciodata loc un proces de trecere de la sunete (ne)articulate la limbajul uman complex. Eventual, limbajul a suferit si este in continuare pe o panta alarmanta de descompunere si involutie.
Sursa: Great Ape Trust of Iowa (2008, December 12). Orangutan’s Spontaneous Whistling Opens New Chapter In Study Of Evolution Of Speech. ScienceDaily.
Photo: D.u.s.t.i. and myuibe (flickr)