Starea insectelor in Europa

În general ne aducem aminte de fluturi sau libelule doar după venirea primăverii când ne încântă cu zborul lor. Iarna însă, când nu se iese pe teren pentru a le inventaria, este timpul potrivit pentru statistici.

Mai jos vă ofer situaţia fluturilor, libelulelor şi a coleopterelor saproxilice la nivel European. Dacă doriţi şi rapoartele oficiale acestea se găsesc pe siteul Comisiei Europene (ask me).

Fluturii:

Jumătate dintre speciile de fluturi sunt stabile numeric, 31% sunt în scădere şi numai 4% sunt în creştere. 9% dintre fluturi sunt ameninţaţi cu dispariţia în întreaga Europă iar 10% în curs de ameninţare. Cauze: practici agricole.

Libelulele:

Aproximativ 15% dintre libelulele europene sunt în pericol, iar 11% în curs de ameninţare. 24%  dintre specii au popuaţiile în scădere iar 10% în creştere. Ameninţări: practici agricole, schimbări climatice – seceta, poluarea apei, construirea de baraje, rezervoare.

Coleoptere saproxilice:

46 de specii (11%) sunt ameninţate, iar 56 de specii (13%) sunt în curs de ameninţare. Ameninţări: defrişarea. (Coleopterele saproxilice trăiesc în lemnul putrezit şi au rol în recircularea elementelor chimice din solurile pădurilor).

Dragonfly photo: tibchris
Butterfly photo: her wings

TOP 10 specii periclitate (IUCN, 2009)

IUCN (Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii) a dat publicităţii raportul Species and Climate Change: More that just the Polar Bear (Speciile şi schimbările climatice: mai multe decât doar ursul polar). Acestea sunt:

1. Acropora cervicornis, o specie de corali care trăiesc în apele oceanice din Bahamas, Caraibe şi Golful Mexic; aceştia sunt afectaţi de creşterea temperaturii apelor atlantice.

2. Pusa hispida.  Focile inelate sunt afectate de topirea gheţarilor pe care trăiesc şi pe care se reproduc din Marea Bering, Marea Baltică şi Golful Hudson.

3. Dermochelys coriacea este o ţestoasă cu răspândire cosmopolită dar plajele pe care îşi depune ouăle dispar rapid iar creşterea temperaturilor duce la scăderea numărului de masculi eclozaţi.


4. Aptenodytes forsteri sau pinguinul imperial trăeşte în zonele circumpolar antarctice, habitatul său fiind ameninţat prin topierea platformelor. O altă problemă cu care se confruntă specia este dispariţia hranei.

5. Aloe dichotoma. Aceşti copacii de aloe din Africa de Sud sau Namibia sunt din ce în ce mai puţin răspândiţi datorită presiunilor secetei.

6. Habitatul îndrăgitului peşte-clovn, Amphiprion ocellaris, adică recifii de corali sunt afectaţi iar anemonele în care îşi găsesc refugiul sunt din ce în ce mai puţine din cauza acidifierii apei oceanice şi a încălzirii lor.


7. Alopex lagopus (vulpea arctica sau vulpea albă) este o specie circumpolară din emisfera nordică răspândită în Rusia, Groenlanda, Canada, Alaska şi Peninsula Scandinavă. Ea îşi pierde habitatul şi este în concurenţă pentru hrană cu vulpea comună.

8. Salmon salar, somonul nord American, se confruntă cu fenomene de încălzire a apei şi de scădere a resurselor de hrană.

9. Ursuleţii koala – Phascolarctos cinereus se hrănesc cu frunze de eucalipt care însă îşi pierd din consistenţa nutrienţilor din cauza efectului nivelului ridicat de dioxid de carbon.

10. Delphinapterus leucas (balena albă sau beluga) din regiunile arctice îşi pierde habitatul şi au noi competitorii pentru hrană.

Sursa: Raportul IUCN şi Comunicatul de presă SSC

Preluarea integrală sau parţială a acestui articol este permisă numai cu menţionarea autorului şi a linkului către sursă.

Photos by Ringed Seal in May 2007 © Kit M. Kovacs/Christian Lydersen, Leatherback Turtle © Brian J Hutchinson, Adult Emperor Penguin feeding chick © Ty Hurley, Clownfish © Flickr – Nemos Great Uncle, Arctic Fox © Flickr – Örvar Atli Þorgeirsson, Koala © Flickr – Daniele Sartori, all used under the press release conditions.

Proteine rezistente… 80 M.A.

După ce în anul 2007 a fost rediscutat un ţesut foarte bine conservat aparţinând unui Tyrannosaurus rex, datat la 68 de milioane de ani, o nouă descoperire anunţată de National Geographic, face furori în lumea ştiinţei: un nou ţesut proaspăt, extras din femurul unui hadrosaur, de 80 de milioane de ani, care conţine şi vase de sânge şi proteine sanguine. Hadrosaurii au fost niste dinozauri ornitopozi din cretacicul superior, adică de acum 80 de milioane de ani (m. a.). Sunt curios ce teorie vor inventa oamenii deştiinţă pentru a menţine aprope 80 de milioane de ani hemoglobina (că se pare că este şi din asta rămasă). Cert este ca nu e vorba de nicio contaminare. Şi cel mai la îndemănă e că femurul respectiv nu are cum să fie atât de vechi.

Have to get back o this one later! 😀 SMOKING!