Contrast

… vorbele lui toate se învălmăşiră, se amestecară într-o singură impresie covârşitoare, şi lumea lui Dumnezeu i se păru deodată fantastică, vrăjită şi plină de minuni. Tot ce auzise de la acest om îi răsună încă în urechi iar viaţa omenească îi părea o poveste minunată, plină de pozie…

Simţea, dar nu numai cu sufletul dar parcă şi cu spatele, că îndărătul ei era un om pierdut, părăsit, un om înspăimântător de nefericit. Iar el, ca şi cum nu şi-ar fi dat seama de nenorocirea în care se afla, ca şi cum nu ar fi fost el acela care plânsese noaptea trecută, se uita în ochii ei şi-i zâmbea cu blândeţe.

Lihariov