Carte la kilogram

Carte la kilogram sau “Să dispreţuim cultura”.

Litera, o editură nu puţin importantă din România, demarează o campanie foarte neobişnuită: cărţile se vând la kilogram, în super/hypermarketuri.

 

Un kilogram costă 19,90 lei, foarte “psihologic”, foarte ca la supermarket. Să meargă vânzările la editură atât de rău încât s-a apelat la o asemenea campanie de prost gust? Chiar dacă stocurile sunt mari, ofertele generoase (ca cea de la Humanitas “Cartea de 5 lei”) ar fi rezolvat întrucâtva mai elegant problema. Şi cu mult mai mult respect pentru carte, pentru autori, pentru traducători, pentru ilustatori, pentru tipografi … pentru cultură în general. Şi pentru cititori. Eu resimt dispreţ într-o asemenea campanie. Şi dacă îţi tratezi cărţile ca pe simple produse de larg consum nu înseamnă ca ele sunt doar maculatură? Cartea nu este o marfă, indiferent de cât de mult PR este implicat azi pe “piaţa de carte”. Un stivuitor (oricât de mult respect implică această meserie) nu va fi niciodată un librar!

Un cult postmodern

Ca o consecinţă a dezvoltării tehnologiei, lumea întreagă a devenit acum parohia mass media, în care gazdele talkshowurilor slujesc pe post de profeţi, actorii şi muzicienii oficiază ca preoţi, iar orice scenariu se califică drept scriptură atâta vreme cât constrângerile morale sunt înlăturate. Singurul act cultic necesar e acela de a şedea pur şi simplu în faţa televizorului şi fiecare persoană se poate întrona pe sine ca dumnezeu. Adevărul a fost împins în sfera subiectivităţii, frumosul a fost plasat în ochii privitorului, şi în vreme ce  milioane şi milioane de oameni se imbecilizează seară de seară prinde contur tot mai clar satul global în care artele guvernează în regim totalitar.

Ravi Zacharias – Poate omul să trăiască fără Dumnezeu? – Ed. Cartea Creştină

Cazinoul din Sinaia

Un articol din Săptămâna Financiară despre Cazinoul din Sinaia mi-a adus aminte de vizita pe care am făcut-o aici la începutul acestei veri. Cazinoul din Sinaia a fost reabilitat şi reamenajat într-o mare măsură şi se pare că managementul acestui obiectiv este deosebit de eficient: reuşeşte să se autofinanţeze şi în acelaşi timp să fie deschis pentru evenimente culturale, ceea ce la noi se întmplă foarte rar, sau aproape deloc. Am participat atunci la prima expoziţie care practic inaugura respectiva aripă a Cazinoului, care pe lângă cele două săli de expoziţie mai dispune şi de o cafenea. Pictorul Augustin Costinescu a donat o colecţie de artă, aici fotografierea fiind restricţionată. De la expoziţiile temporare am păstrat aceste amintiri pe care le reproduc mai jos: două lucrări ale sculptorului Elena Surdu Stănescu şi tablouri ale pictorului Georgeta Grabrovschi.

Cultura de Dabuleni

Dăbuleni. Un orăşel din sud-estul judeţului Dolj renumit pentru culturile de lebeniţă dulce ca dragostea. A fost şi Preşedintele pe-acolo.

Cluj-Napoca. Un oraş cu o istorie de aproape două milenii. Un oraş cultural, cu arta la loc de cinste. Iată aici un exemplu în care cele două se întâlnesc. Un antic panou informativ, lucrat din mozaic şi amplasat pe o bucată de beton, sprijinit pe câteva ţevi de metal. Vârsta: ante-decembristă.

Cine îşi asumă această promovare a Muzeului de Artă Cluj-Napoca şi ce putem spune despre ea? Parafrazând o frază auzită, spun: dacă asta este atitudinea ta faţă de cultură, prefer să nu te cunosc.

Muzeul de artă din Cluj-Napoca se află în administrarea Consiliului Judeţean Cluj, instituţie care din cauza problemelor de proprietate cu care se confruntă Palatul Banffy nu a reuşit accesarea fonurilor europene nerambursabile pentru restaurarea edificiului baroc (sec. XVIII).  Dar până la urmă cine să le rezolve?

Evolutia si credinta, in opozitie

Francis Collins, un creştin evanghelic, a fondat o organizaţie neguvernamentală numită The BioLogos Foundation şi a lansat cu sprijinul Fundaţiei John Templeton website-ul BioLogos dedicat reconcilierii dintre ştiinţă şi credinţa creştină. Motto-ul lor este că atât credinţa cât şi ştiinţa conduc la aflarea adevărului despre Dumnezeu şi creaţie, Collins promovând ceea ce se cunoaşte drept evoluţionismul teist.

Discovery Insitute prin Centrul pentru Ştiinţă şi Cultură a lansat website-ul Faith and Evolution care se vrea o reacţie la site-ul BioLogos şi care îşi propune să arate că credinţa creştină nu este compatibliă cu viziunea evoluţionistă asupra lumii.

Amanda Gefter, editor la NewScientist, crede că orice altă relaţie dintre ştiinţă şi credinţă decât NOMA lui Stephen Jay Gould produce un neajuns. În contextul actual însă, postmodern, pluralist şi transcultural, poziţia magisterilor nesuperpozabili mi se pare evident depăşită. Tind să cred mai degrabă că dialogul sau integrarea sunt nişte direcţii mai fructuoase.

Biblioteci on-line

Anunţam cu ceva vreme în urmă despre lansarea bibliotecii online europeana (care este încă într-o fază de testare…). Până se dumiresc amărâţii de europeni cum se face un portal de o asemenea anvergură, Biblioteca Congresului American împreună cu UNESCO a lansat biblioteca digitală mondială, care se poate accesa aici. Se pot consulta cărţi, manuscrise, hărţi, fotografii, gravuri, filme şi altele.